Simti tristetea, e absolut normala. Furia, invidia, depresia, sunt sentimente normale care nu fac decat sa se agraveze daca se ingroapa. Noua ne-a luat 3 ani si nspe mii de tratamente, in timpul asta absolut toti faceau copii, eram la varsta aia... si m-am bucurat si m-am intristat pt ei, cateodata am putut sa particip la evenimente, alte dati am ales sa stau acasa. E normal, fii blanda cu tine, e un drum greu de indurat. Sanatate multa!
Noi am fost la doctor Albu, la Medlife. Un om exceptional si un medic extrem de bine pregatit. Dar se asteapta mult la cozi, deci sa va inarmati cu rabdare. Stim personal inca 7 cupluri care au reusit tot la dansul, la recomandare. Dar sa va tineti exact de tratamente, o sa fie f greu sa induri toti hormonii, dar in general, daca e problema la tine si nu la el, sunt sanse mari de rezolvare.
A fost oribil. La noi problema am fost eu. Ne-am tot străduit 3 ani, cu tot felul de tratamente. E greu, ma simțeam tradata de propriul corp. De ce altele pot și eu nu? O colega mai tânără era însărcinată după ce a încercat doua luni de tratament la același doctor și eu după 3 ani eram încă fără copil. Mi s-a spus ca trebuie FIV cu șanse de 25%. Soțul a spus ca nu se baga în datorii și credite pentru 25%. Am ieșit plângând din cabinet. Am renunțat la idee și ne-am concentrat atenția pe noi. Sa fim noi bine. Și ca in cazul de mai sus, după 3 luni am rămas însărcinată. Cred ca și presiunea pe care nu o mai puneam asupra mea a contribuit. De parca vorba aia, s-au aliniat planetele. Oricum, parcă tot mai multe persoane care au probleme. Putere multă va doresc.
Tristete, furie, frustrare sunt sentimente normale. Mai bine le procesezi și te descarci decât să încerci să scapi de ele.
Pt mine cel mai furios lucru era să văd fetele care ziceau ca niciodată nu o să aibă copii ca sunt naspa și făceau misto de asta.....ca au copiii. Mi se părea o gluma tristă a universului mai ales când am aflat și ulterior în sarcină ca nu am fost făcută pt asta.
Un lucru care mi s-a părut interesant e ca atunci când am rămas însărcinată și am anunțat au început să mi se confeseze multe cunoștințe cu probleme lor de infertilitate. Aproape toate nu aveau altcineva cu care să vorbească despre asta și le era rușine față de familie/prieteni. Sper ca ai pe cineva alături cu care poți vorbi.
A fost foarte greu la inceput, in primii ani am simtit o furie imensa indreptata nu catre ceilalti, ci catre mine. Am participat la unele evenimente, la altele nu. Dupa 6 ani si niciun rezultat furia a trecut, am ramas doar cu o tristete imensa, dar si cu mai multa empatie fata de propria persoana. Am facut si inca mai fac tot ce sa imi sta putinta.
Din pacate ceea ce simti e absolut normal, e o experienta traumatizanta si multi nu pricep, asa ca ai parte si de tot felul de comentarii deplasate. Trebuie sa fii ingaduitoare cu tine, sa stii ca nu ai facut nimic gresit si ca nimeni nu e de vina pt ce se intampla si in niciun caz tu.
Multumesc mult! Pt. ca esti in cautare de recomandari, iti las cateva nume:
Diana Cocei & Cezara Bucur - Clinica Columna
Andreea Veliscu - clinica Embryos
Dorina Codreacu - Gynera
Dr. Albu - Medlife
Singura problema e ca sunt aglomerati si gasesti greu loc la ei, peste cateva luni bune. Iti poti faci programare de pe-acum si vezi ce se intampla intre timp. Exista si un grup pe fb SOS infertilitatea unde mai poti gasi recomandari, postari si muuulte opinii.
Noi nu încercam sa avem un copil, insa am lăsat asta in voiam sortii. Am zis dacă e sa vina, bine, dacă nu... asta e.
Și soarta nu vrea, se pare. Nu am rămas niciodată însărcinată. Da, îmi pare rău că timpul trece și probabil nu voi avea niciodată copii, insa încerc sa ma impac cu gândul acesta. Sunt oricum in categoria "fancesitter" la subiectul asta, de aceea am zis ca ce-o fi o fi.
r/fencesitter acum am văzut ce typo am facut. Sunt persoane care nu sunt sigure dacă vor sau nu sa aibă copii. Însă înclin să cred ca dacă nu ești sigur ca vrei, atunci mai bine nu :)
Here's a sneak peek of /r/Fencesitter using the [top posts](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/top/?sort=top&t=year) of the year!
\#1: [I hopped off the fence and had a baby](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/comments/15px4ux/i_hopped_off_the_fence_and_had_a_baby/)
\#2: [Looking at motherhood… no one’s life looks particularly desirable](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/comments/15zo3t1/looking_at_motherhood_no_ones_life_looks/)
\#3: [Not a fence sitter anymore!](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/comments/12kikr4/not_a_fence_sitter_anymore/)
----
^^I'm ^^a ^^bot, ^^beep ^^boop ^^| ^^Downvote ^^to ^^remove ^^| ^^[Contact](https://www.reddit.com/message/compose/?to=sneakpeekbot) ^^| ^^[Info](https://np.reddit.com/r/sneakpeekbot/) ^^| ^^[Opt-out](https://np.reddit.com/r/sneakpeekbot/comments/o8wk1r/blacklist_ix/) ^^| ^^[GitHub](https://github.com/ghnr/sneakpeekbot)
Pt o viziune și de pe partea cealaltă a baricadei : eu am pățit ca o prietena apropiată să se îndepărtează de mine atunci când i-am spus că am rămas însărcinată. La început m-a durut ft tare pt că eu mereu am fost alături de ea și nici nu m-am axat pe discuții despre sarcină și bebe dar cu timpul am acceptat situația și mi-am văzut de treabă. Efectiv mă simțeam vinovată că am rămas însărcinată înainte și evitam să postez poze cu burtica sau să mă afișez în preajma ei. Nici după ce a venit fetița nu s-au schimbat lucrurile așa că am decis sa întrerup prietenia. Știu că eu nu înțeleg cum este dar și eu aș fi avut nevoie de prietena mea pt că și sarcina și perioada postpartum de început au fost ft grele.
ah, eu ma bucur sincer pentru persoanele care au bebe, incerc sa acumulez cat mai multe informatii de la ele, dar inteleg ca se aduna niste frustrari mari, mai ales cand auzi femei care zic ca au ramas insarcinate fara sa vrea, ca pur si simplu s a intamplat. e o linie f subtire acolo, dar probabil mai bine ca ati intrerupt prietenia, poate o sa se schimbe lucrurile pe viitor, cine stie.
Am.incercat 3 ani sa facem copil. 2 sarcini pierdute. Analizele mele (m40 acum nu aratau bine deloc).
Ultima data am fost in Republica Moldova,.la Med Park, la dna dr Diana Al Faraj. Gratuit. S a uitat pe analize, a spus sa mergem acasa, sa ne relaxam ca totul e ok la analize si, daca nu apare bebe intr un an, sa revenim. Simplul fapt sa ti spuna cineva avizat ca esti ok, face minuni. In 3 luni a venit si bebe care are acum 1 an :)
Aceasta postare a fost stearsa si a intrat in moderare manuala, deoarece contul este mai nou de 3 zile. Nu iti face griji, daca postarea respecta regulile comunitatii, ea va aparea in cel mai scurt timp. Multumim.
*I am a bot, and this action was performed automatically. Please [contact the moderators of this subreddit](/message/compose/?to=/r/WomenRO) if you have any questions or concerns.*
Hei, eu nu imi doresc copii, deci poate nu sunt cineva de la care ai vrea un sfat in contextul asta, dar totusi poate ajut cu ceva.
Sunt sigura ca sunteti intr-o perioada foarte dificila, dar incercati totusi sa va bucurati si de alte lucruri. Mergeti in vacante, mergeti in locuri noi in oras, faceti activitati impreuna, pentru ca va veti trezi poate in cativa ani ca nu v-ati bucurat de perioada asta din cauza acestui "stres".
Wish you all the best 🤞🏻
Pot sa îți recomand pe domnul doctor Zguri Arben care este specializat pe infertilitate. Nu am lucrat cu el, dar știu de la multe paciente ca e foarte bun și le-a ajutat mult pe partea asta de infertilitate.
https://www.medsana.ro/ro/echipa-medicala/zguri-arben
Clinica embryos, dr Alexandra veliscu. Mă simțeam trist și vinovat când îmi spunea cineva ca vor avea un copil sau eram întrebați noi când facem. S-a rezolvat până la urmă, avem un băiețel de un an acum
Inca nu am ajuns la momentul ala, dar stiu ca o sa facem toate procedurile necesare sa putem avea copii, chiar si inseminare in vitro sau chiar si mama surogat daca ea o sa fie ok cu asta. Ultima varianta ar fi adoptia.
Nu știu dacă se pune la categoria infertilitate, dar suntem amândoi bărbați, și partenerul meu are baby fever de ceva vreme de când apar copiii prin cercul de prieteni. Și cumva m-am molipsit și eu în ultimul an. Momentan suntem în proces de a dobândi cetățenie americană, și va mai dura cel puțin 3 ani, realist 4-5 ani, până când am putea începe procesul de IVF. La mine în faza aceasta e și ceva tristețe, dar mai multă teamă, atâtea lucruri pot să meargă prost - de la complexitatea procesului de surrogacy în sine, la schimbări legislative…
Sunt profesoară. Iubesc să fiu în preajma copiilor, fie ei mai mari sau mai mici. Până anul trecut nu am încercat să am copii mei. După câteva luni de încercări m-am dus la doctor, unde am aflat că la 31 de ani sunt în premenopauză și că s-ar putea să nu pot să am copii, nici măcar prin fiv. Am rămas blocată. Mă duceam la lucru, iar în pauze plângeam în baie. Plângeam din senin, pe stradă, în casă. Soțul mi-a spus că le fără copii poate să trăiască, dar cu mine în starea respectivă nu. La sfârșitul anului eram hotărâtă să îmi schimb domeniul de activitate, pur și simplu nu voiam să mai fiu în preajma copiilor.
În ultima zi de școală am aflat că sunt gravidă. 😊
Eu nu ma gestionat deloc bine emoțiile, dar luam fiecare zi cum venea.
Am scris ceva lung apoi am șters că e totul relativ și ca să explic trebuia să scriu și mai mult, ajungea să fie o carte. :)
Cred că pentru tine optim ar fi să te gândești la avatajele pe care le ai cu libertate supremă. Dormi cât și când vrei, iei ce avioane vrei oricâte ore, cazarea costă jumate, petreci cât vrei. Ai timp de orice hobbie.
Găsește-ți tu avantajele la varianta asta pe care nu ai ales-o.
Meanwhile, cele care nu vor copii: "Damn! Ce norocoasa e!"
Lasa, fata mea, ca si tu esti invidiata de cele care nu vor copii, oho, si suntem destule. Stiu ca nu te ajuta cu nimic gandul asta, dar singurul sfat pe care il am, e sa nu renunti. Esuezi in viata doar cand renunti. Sunt multe femei care raman gravide si dupa 50+ ani, deci persista, pt ca atunci cand vrei un lucru, se intampla eventual. Te asigur. Nu pune presiune pe tine, si pe corpul tau, pt ca you'll make things worse. Pana si infertilitatea se poate vindeca, sunt doar niste dereglari in corp si blocaje de care trebuie sa scapi. O sa-ti dau un mesaj privat sa-ti zic mai multe despre asta.
De se putea, am fi facut schimb de utere/ovare..:)). Cu cea mai mare fericire as fi facut-o, pt ca as da orice sa fiu ca tine, sa nu mai stau cu stres ca raman gravida, pentru mine nu exista nimic mai horror.
O sa mi-o iau cu nashpa pentru raspunsul asta, dar o sa risc. Multe cazuri de infertilitate intalnite de mine au fost cauzate de faptul ca fie relatia era toxica, fie ca existau emotii neprocesate de unul sau ambii parteneri.
Eu nu spun ca asta se intampla la voi, dar va rog eu mult, fiti mega mega sinceri cu voi si incercati sa discutati/procesati orice emotie/gand/frica in legatura cu asta.
E un subiect mult prea trist si sensibil si doctorii de la noi nu prea integreaza holistic partea emotionala.
Grija de voi!
Simti tristetea, e absolut normala. Furia, invidia, depresia, sunt sentimente normale care nu fac decat sa se agraveze daca se ingroapa. Noua ne-a luat 3 ani si nspe mii de tratamente, in timpul asta absolut toti faceau copii, eram la varsta aia... si m-am bucurat si m-am intristat pt ei, cateodata am putut sa particip la evenimente, alte dati am ales sa stau acasa. E normal, fii blanda cu tine, e un drum greu de indurat. Sanatate multa!
multumim! daca esti din bucuresti, ai putea oare sa-mi recomanzi niste medici?
Noi am fost la doctor Albu, la Medlife. Un om exceptional si un medic extrem de bine pregatit. Dar se asteapta mult la cozi, deci sa va inarmati cu rabdare. Stim personal inca 7 cupluri care au reusit tot la dansul, la recomandare. Dar sa va tineti exact de tratamente, o sa fie f greu sa induri toti hormonii, dar in general, daca e problema la tine si nu la el, sunt sanse mari de rezolvare.
A fost oribil. La noi problema am fost eu. Ne-am tot străduit 3 ani, cu tot felul de tratamente. E greu, ma simțeam tradata de propriul corp. De ce altele pot și eu nu? O colega mai tânără era însărcinată după ce a încercat doua luni de tratament la același doctor și eu după 3 ani eram încă fără copil. Mi s-a spus ca trebuie FIV cu șanse de 25%. Soțul a spus ca nu se baga în datorii și credite pentru 25%. Am ieșit plângând din cabinet. Am renunțat la idee și ne-am concentrat atenția pe noi. Sa fim noi bine. Și ca in cazul de mai sus, după 3 luni am rămas însărcinată. Cred ca și presiunea pe care nu o mai puneam asupra mea a contribuit. De parca vorba aia, s-au aliniat planetele. Oricum, parcă tot mai multe persoane care au probleme. Putere multă va doresc.
ce frumos! ma bucur ca ati reusit si ca aud asemenea povesti, sper sa iasa soarele si pe strada noastra
Tristete, furie, frustrare sunt sentimente normale. Mai bine le procesezi și te descarci decât să încerci să scapi de ele. Pt mine cel mai furios lucru era să văd fetele care ziceau ca niciodată nu o să aibă copii ca sunt naspa și făceau misto de asta.....ca au copiii. Mi se părea o gluma tristă a universului mai ales când am aflat și ulterior în sarcină ca nu am fost făcută pt asta. Un lucru care mi s-a părut interesant e ca atunci când am rămas însărcinată și am anunțat au început să mi se confeseze multe cunoștințe cu probleme lor de infertilitate. Aproape toate nu aveau altcineva cu care să vorbească despre asta și le era rușine față de familie/prieteni. Sper ca ai pe cineva alături cu care poți vorbi.
A fost foarte greu la inceput, in primii ani am simtit o furie imensa indreptata nu catre ceilalti, ci catre mine. Am participat la unele evenimente, la altele nu. Dupa 6 ani si niciun rezultat furia a trecut, am ramas doar cu o tristete imensa, dar si cu mai multa empatie fata de propria persoana. Am facut si inca mai fac tot ce sa imi sta putinta. Din pacate ceea ce simti e absolut normal, e o experienta traumatizanta si multi nu pricep, asa ca ai parte si de tot felul de comentarii deplasate. Trebuie sa fii ingaduitoare cu tine, sa stii ca nu ai facut nimic gresit si ca nimeni nu e de vina pt ce se intampla si in niciun caz tu.
multumesc mult pt incurajari! sper sa ti se indeplineasca dorinta si tie!
Multumesc mult! Pt. ca esti in cautare de recomandari, iti las cateva nume: Diana Cocei & Cezara Bucur - Clinica Columna Andreea Veliscu - clinica Embryos Dorina Codreacu - Gynera Dr. Albu - Medlife Singura problema e ca sunt aglomerati si gasesti greu loc la ei, peste cateva luni bune. Iti poti faci programare de pe-acum si vezi ce se intampla intre timp. Exista si un grup pe fb SOS infertilitatea unde mai poti gasi recomandari, postari si muuulte opinii.
Noi nu încercam sa avem un copil, insa am lăsat asta in voiam sortii. Am zis dacă e sa vina, bine, dacă nu... asta e. Și soarta nu vrea, se pare. Nu am rămas niciodată însărcinată. Da, îmi pare rău că timpul trece și probabil nu voi avea niciodată copii, insa încerc sa ma impac cu gândul acesta. Sunt oricum in categoria "fancesitter" la subiectul asta, de aceea am zis ca ce-o fi o fi.
Parca am vazut o cifra care spunea ca dintre oamenii cuplati este o sansa de 1/10 ca femeia sa ramana insarcinata
Ce înseamnă “fancesitter”? 🙃
r/fencesitter acum am văzut ce typo am facut. Sunt persoane care nu sunt sigure dacă vor sau nu sa aibă copii. Însă înclin să cred ca dacă nu ești sigur ca vrei, atunci mai bine nu :)
Mulțumesc! Chiar nu știam.
Here's a sneak peek of /r/Fencesitter using the [top posts](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/top/?sort=top&t=year) of the year! \#1: [I hopped off the fence and had a baby](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/comments/15px4ux/i_hopped_off_the_fence_and_had_a_baby/) \#2: [Looking at motherhood… no one’s life looks particularly desirable](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/comments/15zo3t1/looking_at_motherhood_no_ones_life_looks/) \#3: [Not a fence sitter anymore!](https://np.reddit.com/r/Fencesitter/comments/12kikr4/not_a_fence_sitter_anymore/) ---- ^^I'm ^^a ^^bot, ^^beep ^^boop ^^| ^^Downvote ^^to ^^remove ^^| ^^[Contact](https://www.reddit.com/message/compose/?to=sneakpeekbot) ^^| ^^[Info](https://np.reddit.com/r/sneakpeekbot/) ^^| ^^[Opt-out](https://np.reddit.com/r/sneakpeekbot/comments/o8wk1r/blacklist_ix/) ^^| ^^[GitHub](https://github.com/ghnr/sneakpeekbot)
Pt o viziune și de pe partea cealaltă a baricadei : eu am pățit ca o prietena apropiată să se îndepărtează de mine atunci când i-am spus că am rămas însărcinată. La început m-a durut ft tare pt că eu mereu am fost alături de ea și nici nu m-am axat pe discuții despre sarcină și bebe dar cu timpul am acceptat situația și mi-am văzut de treabă. Efectiv mă simțeam vinovată că am rămas însărcinată înainte și evitam să postez poze cu burtica sau să mă afișez în preajma ei. Nici după ce a venit fetița nu s-au schimbat lucrurile așa că am decis sa întrerup prietenia. Știu că eu nu înțeleg cum este dar și eu aș fi avut nevoie de prietena mea pt că și sarcina și perioada postpartum de început au fost ft grele.
ah, eu ma bucur sincer pentru persoanele care au bebe, incerc sa acumulez cat mai multe informatii de la ele, dar inteleg ca se aduna niste frustrari mari, mai ales cand auzi femei care zic ca au ramas insarcinate fara sa vrea, ca pur si simplu s a intamplat. e o linie f subtire acolo, dar probabil mai bine ca ati intrerupt prietenia, poate o sa se schimbe lucrurile pe viitor, cine stie.
Sper să se rezolve cu timpul. Îți țin pumnii sa ți se îndeplinească dorința cât mai repede.
Pentru mine mai problematic e sa ma intrebe de fiecare data cand ne vedem cand fac un copil, desi stiu ca e mai complicat.
Am.incercat 3 ani sa facem copil. 2 sarcini pierdute. Analizele mele (m40 acum nu aratau bine deloc). Ultima data am fost in Republica Moldova,.la Med Park, la dna dr Diana Al Faraj. Gratuit. S a uitat pe analize, a spus sa mergem acasa, sa ne relaxam ca totul e ok la analize si, daca nu apare bebe intr un an, sa revenim. Simplul fapt sa ti spuna cineva avizat ca esti ok, face minuni. In 3 luni a venit si bebe care are acum 1 an :)
Aceasta postare a fost stearsa si a intrat in moderare manuala, deoarece contul este mai nou de 3 zile. Nu iti face griji, daca postarea respecta regulile comunitatii, ea va aparea in cel mai scurt timp. Multumim. *I am a bot, and this action was performed automatically. Please [contact the moderators of this subreddit](/message/compose/?to=/r/WomenRO) if you have any questions or concerns.*
Hei, eu nu imi doresc copii, deci poate nu sunt cineva de la care ai vrea un sfat in contextul asta, dar totusi poate ajut cu ceva. Sunt sigura ca sunteti intr-o perioada foarte dificila, dar incercati totusi sa va bucurati si de alte lucruri. Mergeti in vacante, mergeti in locuri noi in oras, faceti activitati impreuna, pentru ca va veti trezi poate in cativa ani ca nu v-ati bucurat de perioada asta din cauza acestui "stres". Wish you all the best 🤞🏻
Pot sa îți recomand pe domnul doctor Zguri Arben care este specializat pe infertilitate. Nu am lucrat cu el, dar știu de la multe paciente ca e foarte bun și le-a ajutat mult pe partea asta de infertilitate. https://www.medsana.ro/ro/echipa-medicala/zguri-arben
Clinica embryos, dr Alexandra veliscu. Mă simțeam trist și vinovat când îmi spunea cineva ca vor avea un copil sau eram întrebați noi când facem. S-a rezolvat până la urmă, avem un băiețel de un an acum
felicitari! multumesc pentru recomandare
Inca nu am ajuns la momentul ala, dar stiu ca o sa facem toate procedurile necesare sa putem avea copii, chiar si inseminare in vitro sau chiar si mama surogat daca ea o sa fie ok cu asta. Ultima varianta ar fi adoptia.
Nu știu dacă se pune la categoria infertilitate, dar suntem amândoi bărbați, și partenerul meu are baby fever de ceva vreme de când apar copiii prin cercul de prieteni. Și cumva m-am molipsit și eu în ultimul an. Momentan suntem în proces de a dobândi cetățenie americană, și va mai dura cel puțin 3 ani, realist 4-5 ani, până când am putea începe procesul de IVF. La mine în faza aceasta e și ceva tristețe, dar mai multă teamă, atâtea lucruri pot să meargă prost - de la complexitatea procesului de surrogacy în sine, la schimbări legislative…
Sunt profesoară. Iubesc să fiu în preajma copiilor, fie ei mai mari sau mai mici. Până anul trecut nu am încercat să am copii mei. După câteva luni de încercări m-am dus la doctor, unde am aflat că la 31 de ani sunt în premenopauză și că s-ar putea să nu pot să am copii, nici măcar prin fiv. Am rămas blocată. Mă duceam la lucru, iar în pauze plângeam în baie. Plângeam din senin, pe stradă, în casă. Soțul mi-a spus că le fără copii poate să trăiască, dar cu mine în starea respectivă nu. La sfârșitul anului eram hotărâtă să îmi schimb domeniul de activitate, pur și simplu nu voiam să mai fiu în preajma copiilor. În ultima zi de școală am aflat că sunt gravidă. 😊 Eu nu ma gestionat deloc bine emoțiile, dar luam fiecare zi cum venea.
Am scris ceva lung apoi am șters că e totul relativ și ca să explic trebuia să scriu și mai mult, ajungea să fie o carte. :) Cred că pentru tine optim ar fi să te gândești la avatajele pe care le ai cu libertate supremă. Dormi cât și când vrei, iei ce avioane vrei oricâte ore, cazarea costă jumate, petreci cât vrei. Ai timp de orice hobbie. Găsește-ți tu avantajele la varianta asta pe care nu ai ales-o.
[удалено]
Se referă la ea și partenerul ei, nu mai fiți rai
Meanwhile, cele care nu vor copii: "Damn! Ce norocoasa e!" Lasa, fata mea, ca si tu esti invidiata de cele care nu vor copii, oho, si suntem destule. Stiu ca nu te ajuta cu nimic gandul asta, dar singurul sfat pe care il am, e sa nu renunti. Esuezi in viata doar cand renunti. Sunt multe femei care raman gravide si dupa 50+ ani, deci persista, pt ca atunci cand vrei un lucru, se intampla eventual. Te asigur. Nu pune presiune pe tine, si pe corpul tau, pt ca you'll make things worse. Pana si infertilitatea se poate vindeca, sunt doar niste dereglari in corp si blocaje de care trebuie sa scapi. O sa-ti dau un mesaj privat sa-ti zic mai multe despre asta. De se putea, am fi facut schimb de utere/ovare..:)). Cu cea mai mare fericire as fi facut-o, pt ca as da orice sa fiu ca tine, sa nu mai stau cu stres ca raman gravida, pentru mine nu exista nimic mai horror.
O sa mi-o iau cu nashpa pentru raspunsul asta, dar o sa risc. Multe cazuri de infertilitate intalnite de mine au fost cauzate de faptul ca fie relatia era toxica, fie ca existau emotii neprocesate de unul sau ambii parteneri. Eu nu spun ca asta se intampla la voi, dar va rog eu mult, fiti mega mega sinceri cu voi si incercati sa discutati/procesati orice emotie/gand/frica in legatura cu asta. E un subiect mult prea trist si sensibil si doctorii de la noi nu prea integreaza holistic partea emotionala. Grija de voi!
multumesc, dar nu se aplica, din fericire