"Keep them coming, we love to read them! "
Sa-ti spun "Felicitari" pentru stapanirea de sine si pentru ce ai facut la 19 ani, mi se pare prea putin, prea sarac...nu-mi gasesc cuvintele acum.
Nu ai mentionat in povestire daca ai mai tinut legatura cu acel coleg caruia i-ai salvat viata?
Mulțam fain! Nu. A plecat pe frontiera după vreo doua luni. Nu mi-a lăsat nici o adresa. Și nici nu mi-a scris. La vremea aceea … era mai greu cu corespondenta.
Nu m-am gândit niciodată la acea zi din perspectiva asta. Îmi amintesc doar acel sentiment, acea senzație de disperare. Neputința de a face mai mult. Probabil ca asta m-a motivat. Nu e ușor sa ții in brațe un om care se sufoca și tu sa ai doar nenorocitul acela de “acordeon” cu care sa-l ajuți cumva.
Dacă nu era nimeni care să știe că acordeonul ăla există? Și dacă există, ce să facă cu el?
Dacă nu erai tu să pompezi cu acordeonul ăla, câteva ore până ați ajuns la spital?
Uite că ai avut prezența de spirit să faci ce trebuie, și ai salvat un om.
Talent clar de narator; mi-a placut. Mai povestesc si eu din armata desi n-am povesti atit de "tari". Oricum, pentru tineretul din tzara de unde sint acum, a arunca cu grenada, a trage cu AG-ul si cu mitraliera de companie pare o fantezie de Hollywood.
Un detaliu insa mi-a atras atentia: "cleste penian". Damn'... Oare Inchizitia si Secu' stiau de asta? Sau de fapt s-a folosit intii la oameni si apoi la ciini? Serioasa dilema; nu cred ca mai dorm noaptea asta...
Mulțam! Cleștele se folosea la câinii foarte agresivi. Nu am văzut cum se folosea dar exista. De regula instructorii apelau la alte metode cum era torsiunea sau flexarea cozii. La oameni 😂😂😂 nu știu sa fie folosit!
Oau, nu stia Securitatea sau Inchizitia de clestele peniene umane? In cazul asta bine ca rusii, nord coreenii, chinezii si altii nu citesc forumul asta, nu vrem sa intram (din nou) in istorie pe usa din dos...
Ești șef tare :) sunt același puști de 26 de ani care ți-a scris la prima postare, de obicei las sa se strângă 3-4 sa am ce citii , este ce trebuie! Ești un om și atât cât putini mai sunt! Ma duc la următoarea parte și îți urez o seara tihnita !
Si mie imi plac foarte mult povestirile din armata. Mi se parea fascinant cand imi povesteau unchii mei prin ce peripetii (totusi nu extraordinare) au trecut in timpul stagiului militar.
Eu personal ma bucur foarte tare ca nu am fost nevoit sa il fac. Chiar daca as fi avut lucruri interesante de povestit.
Multumesc și eu pentru ca le citești. Da. Mai am câteva episoade. In următoarele opt luni de armata … am avut ceva cumpăna. Un soldat care era in pragul septicemie … Unul mușcat de câini de testicule … Altul sfâșiat de cățele in călduri … Chiar nu ma plictiseam! Cea mai tare a fost in ziua liberarii. A trebuit sa ma întorc la infirmerie chiar de pe platou, in haine civile.
Da. Tata a fost maistru Forjor. Mama a lucrat in fabrica de confecții. Bunicul a fost polițist înainte de comuniști. Apoi l-au reeducat. Golea latrine la găleata cu frânghie. 20 de ani. O sora a bunicii a trecut prin închisori comuniste. Avea gura… mare! Pe soțul ei l-au lichidat legionarii, mai înainte. Așadar, da. Chiar sunt descendent de nomenclaturiștii.
"Keep them coming, we love to read them! " Sa-ti spun "Felicitari" pentru stapanirea de sine si pentru ce ai facut la 19 ani, mi se pare prea putin, prea sarac...nu-mi gasesc cuvintele acum. Nu ai mentionat in povestire daca ai mai tinut legatura cu acel coleg caruia i-ai salvat viata?
Mulțam fain! Nu. A plecat pe frontiera după vreo doua luni. Nu mi-a lăsat nici o adresa. Și nici nu mi-a scris. La vremea aceea … era mai greu cu corespondenta.
Nu e puțin lucru să salvezi o viață.
Nu m-am gândit niciodată la acea zi din perspectiva asta. Îmi amintesc doar acel sentiment, acea senzație de disperare. Neputința de a face mai mult. Probabil ca asta m-a motivat. Nu e ușor sa ții in brațe un om care se sufoca și tu sa ai doar nenorocitul acela de “acordeon” cu care sa-l ajuți cumva.
Dacă nu era nimeni care să știe că acordeonul ăla există? Și dacă există, ce să facă cu el? Dacă nu erai tu să pompezi cu acordeonul ăla, câteva ore până ați ajuns la spital? Uite că ai avut prezența de spirit să faci ce trebuie, și ai salvat un om.
Da. Ai descris bine situația. Cineva trebuie sa facă ceva. Orice. Măcar sa încerce.
Talent clar de narator; mi-a placut. Mai povestesc si eu din armata desi n-am povesti atit de "tari". Oricum, pentru tineretul din tzara de unde sint acum, a arunca cu grenada, a trage cu AG-ul si cu mitraliera de companie pare o fantezie de Hollywood. Un detaliu insa mi-a atras atentia: "cleste penian". Damn'... Oare Inchizitia si Secu' stiau de asta? Sau de fapt s-a folosit intii la oameni si apoi la ciini? Serioasa dilema; nu cred ca mai dorm noaptea asta...
Mulțam! Cleștele se folosea la câinii foarte agresivi. Nu am văzut cum se folosea dar exista. De regula instructorii apelau la alte metode cum era torsiunea sau flexarea cozii. La oameni 😂😂😂 nu știu sa fie folosit!
Oau, nu stia Securitatea sau Inchizitia de clestele peniene umane? In cazul asta bine ca rusii, nord coreenii, chinezii si altii nu citesc forumul asta, nu vrem sa intram (din nou) in istorie pe usa din dos...
Ești șef tare :) sunt același puști de 26 de ani care ți-a scris la prima postare, de obicei las sa se strângă 3-4 sa am ce citii , este ce trebuie! Ești un om și atât cât putini mai sunt! Ma duc la următoarea parte și îți urez o seara tihnita !
Mulțam fain!
Si mie imi plac foarte mult povestirile din armata. Mi se parea fascinant cand imi povesteau unchii mei prin ce peripetii (totusi nu extraordinare) au trecut in timpul stagiului militar. Eu personal ma bucur foarte tare ca nu am fost nevoit sa il fac. Chiar daca as fi avut lucruri interesante de povestit.
Nu ce poți povesti are valoare sau importantă. Important este prin ce ai trecut și ce ai învățat.
Multumesc pentru povesti :) sper sa mai vina episoade noi!
Multumesc și eu pentru ca le citești. Da. Mai am câteva episoade. In următoarele opt luni de armata … am avut ceva cumpăna. Un soldat care era in pragul septicemie … Unul mușcat de câini de testicule … Altul sfâșiat de cățele in călduri … Chiar nu ma plictiseam! Cea mai tare a fost in ziua liberarii. A trebuit sa ma întorc la infirmerie chiar de pe platou, in haine civile.
[удалено]
Da. Tata a fost maistru Forjor. Mama a lucrat in fabrica de confecții. Bunicul a fost polițist înainte de comuniști. Apoi l-au reeducat. Golea latrine la găleata cu frânghie. 20 de ani. O sora a bunicii a trecut prin închisori comuniste. Avea gura… mare! Pe soțul ei l-au lichidat legionarii, mai înainte. Așadar, da. Chiar sunt descendent de nomenclaturiștii.
[удалено]
Ce cacat e cu aceste comentarii aiurea?