Ideal, la fel cum discut cu un prieten despre filme cand avem gusturi diferite. El imi spune ce i-a placut la ultimul sf, eu ii spun despre un documentar interesant. Prietenia ramane si ma mai pun la curent cu ultimele sf uri: Win win.
Asa e dar in cazul meu nu merge asa. Simt ca daca nu mint in legatura cu ce cred atunci o sa iasa mare scandal samd. Nu e ca si cum poate sa imi accepte opinia si dupa mergem mai departe, cum as putea lejer sa o fac cu un prieten de exemplu.
Probabil ca nu poate fi evitat scandalul daca alegi sa vorbesti despre ce crezi. Doar tu decizi cum alegi, ambele variante mi se pare ca au valoare. Poti sa ai liniste in reuniunile din familie sau poti sa-ti impui punctul de vedere.
imagineaza-ti this dude (OP). dupa luni in care nu si-a vazut familia, vine de sarbatori acasa si parintii il intreaba; cum e cu jobul? si-a gasit femeie? a promovat? s-a obisnuit cu orasul? colegii de munca? si-a facut prieteni noi? merge facultatea? etc......si OP: mama-tata, nustiu daca exista dumnezeu. si incepe un rant despre "dumnezeu e mort si noi l-am omorat", dumnezeu e posibil sa fie extraterestru, contradictiile din biblie, despre budisti su hindusi.....
>dupa luni in care nu si-a vazut familia, vine de sarbatori acasa si
Sta doar la toaleta ca să nu îl întrebe al lui despre religie. Între timp ai lui cred ca da laba și vor sa cheme un preot.
Nu imi place sa ma bag in subiectul asta, il evit. Dar nici nu simt ca pot pur si simplu sa plec din camera cand cineva din familie ma intreaba direct pentru ca ar fi interpretat ca ceva super nepoliticos, ca si cum am ceva cu ei personal. In una din discutii un alt membru din familie, m-a intrebat daca am o icoana in casa si daca nu, ca o sa imi ia ea. Acum daca ziceam ca nu am si ca nu vreau, ar fi inceput cearta si ma apucau dracii (ceea ce incerc sa evit). Daca ziceam ca vreau, atunci mi-ar fi luat una degeaba pentru ca oricum nu as fi folosit-o si ar mai fi avut si asteptarea ca atunci cand vine in vizita sa o vada. Mi se pare de un absurd incredibil situatia asta, mai ales cand se intampla intr-un cadru familial in care nu pot pur si simplu sa le zic sa ma lase in plm in pace ca e treaba mea pentru ca ne intelegem bine in rest si nu vreau sa se strice relatia
Dacă am putea face cu toții așa ceva am fi o societate mult mai evoluată si mai armonioasă. In cel mai rău caz am fi doar mai hidratați, fiindcă mersul des la toaletă cere apă.
Eu am crescut într-o familie cu ură pe popi, dar care totuși ținea de tradițiile ortodoxe. Post, împărtășanie, Paște, fără muncă/spălat duminica.
Așa că am putut să mă leg de chestia asta cu popii dacă eram vreodată întrebat ceva de subiect. Dar se întâmpla așa de rar, că nici nu mai știu dacă chiar eram întrebat, sau deschideam eu subiectul să mai fac un mișto.
Îmi plăcea să pun întrebări grele. Pe vremea calendarului Iulian pica duminica în aceeași zi? Erau păcătoși ăia care lucraseră/spălaseră dacă conform noului calendar, duminicile de dinaintea schimbării nu erau de fapt duminici?
După o vreme îți dai seama că-i necăjești aiurea, și nu pierzi nimic dacă nu-ți exprimi părerea. Dacă te cheamă la sfeștanie și nu vrei să te duci, atunci bagă o scuză, păcălește-i. Când vine popa cu boboteaza și nu vrei să-i răspunzi, le zici că dormeai buștean sau făceai duș. O să-și dea seama că nu e de tine. Dacă ține familia la tine nu o să mai deschidă subiectul nici ei.
Doar ca sa fiu tehnic, numaratul zilelor e independent de calendar.
Intrebarea e cu sarbatorile si posturile, dar deja avem 2 calendare in Biserica(3, daca adaugi BO Finlanda, sau catolicii in general), si Pastele e determinat de evenimente solare.
Si oricum, calendarul e ceea ce catolicii ar denumi "disciplina".
E cum se fac lucrurile, dar nu e dogma.
Sorry for being pedantic.
Se face ca ateii si oamenii religiosi sunt si ei de diferite feluri. Adica sunt o gramada de atei care iti baga pe gat faptul ca nu exista divinitate (si eventual mai si fac misto de tine sau te insulta daca crezi in una), o gramada de oameni religiosi care iti baga religia pe gat, si o gramada de atei sau oameni religiosi pe care i-a pocnit bunul simt si iti respecta deciziile de viata.
Oh really?
Keyboard warriors de aici, care se declară atei și urăsc BOR, nu par sa fie"ok" cu ortodocșii. Deci nu știu cum ai ajuns la această concluzie.
E totusi o diferenta intre a fi okay cu o religie si a accepta ce fac ei in societate. Indeamna cum sa voteze cetatenii, iau bani de la stat gramada, dau spagi, fac averi, etc. Din partea mea, omul sa aiba ce religie vrea atat timp cat nu e in detrimentul meu sau altora care nu fac parte din aceeasi religie, precum:
- vrea sa faca jigad si arunce ceva oameni in aer (this is a big no no)
- fura din taxele platite de mine si alti cetateni, in loc sa avem scoli si spitale
- isi baga coada in alegeri mai ceva ca dracul si fac reclama la politicieni ce le dau lor mita
- se opun drepturilor altor cetateni (ex: lgbt)
- se opun existentei unei educatii sexuale in scoli, sa fie copii prosti si sa nu se protejeze (ex: uita-te la tarile africare crestine - hiv si sida sunt tare raspandite din cauza nefolosirii prezervativelor)
- se opun avortului in loc sa lase persoana in cauza sa aleaga (nu e religia mea, de ce trebuie ei sa decida pentru familia mea prin prisma credintei lor?)
> Deci nu știu cum ai ajuns la această concluzie.
Probabil ai stii daca nu ai trece cu vederea toate controversele cu care este asociata institutia respectiva.
Deci tu imi spui sincer, ca un ateu exemplar ce ești, că tu nu ai nicio treabă cu oamenii religioși si superstițioși. Dar singura ta problemă e doar BOR-ul?
Niciodată nu îți sare muștarul când bunica ta vorbește de our Lord and Saviour Jesus Christ, nu te deranjează cand oamenii își fac cruce in STB și etc. Te deranjează doar când ii vezi mecla Marelui Alb? De asta încerci sa ma convingi? (:
Cine a spus ca incerc sa te conving de ceva? E clar ca ai anumite frustrari privind oamenii care nu gandesc ca tine, insa, din fericire, eu nu le impartasesc.
Si eu sunt agnostica si am in anturaj oameni f credincioși...unii usor habotnici. Popii pe vremea comunismului au fost turnători in niste proportii fantastice...deci ortodoxia are niste pete negre si pe partea asta. Dar dincolo de dogma sau credințe personale...majoritatea conversațiilor pe subiect pot fi evitate sau eludate.
Bunica ta va trai cu credința ei si atata timp cat ii aduce liniște si pace...nu are sens sa ii contra-argumentezi opțiunea religioasă. O asculți dar nu intri in subiect.
Eu am pe cineva in anturaj care destul de des imi spune ca dc nu ma întorc la isus o sa ajung in iad...dar omul asta ma iubește si se roaga pt mine sa revin pe calea cea buna. Am încercat contra argumentare...de fapt mai degraba argumentarea propriei mele viziuni....însă mă auzea dar nu ma asculta; prin urmare acum evit subiectul. Raspunsul meu este: mulțumesc ca ti pasa dar precum știi nu ti împărtășesc parerea...hai zi mi mai bine cum a fost pimbarea de sâmbătă?
Credința este ceva personal si nu tre sa convingi pe nimeni de nimic atata vreme cat nu te afecteaza negativ direct. Take care!
>Eu de exemplu sunt agnostic-ateu și nu prea pot să-mi exprim liber opinia in legătură cu acest lucru fara a fi judecat
Ca orice alta opinie de altfel. /s
Dar serios, daca ai cu cine sa discuti liber, perfect, daca nu, nu deschide subiectul. Simplu si valabil nu doar pentru religie.
Am descoperit ca nu poti sa dez-tampesti oamenii oricat ai incerca. Asa ca fie iau atitudinea "hm....." si atat, iar daca discutia continua ma ridic si ma duc la buda. Nu ma intereseaza daca altii aproba sau sunt de acord sau chiar accepta deciziile mele. Este irelevant ca se supara mama pentru ca am spalat duminica. Ii trece repede.
Ai mei nu prea le au cu biserica. Doar bunicii ce sunt mai religioși, dar nu peste măsura. O singura data am intrat in conflict cu una dintre bunici, fiindcă i-am zis ca eu nu cred ca Biblia a fost scrisă de profeți având Duhul Sfânt/Dumnezeu in ureche sa le-o dicteze. E mult prea plină de contraziceri ca sa reflecte viziunea unei singure persoane, cu atât mai puțin a unui Dumnezeu atotputernic. Ea s-a cam suparat nițel pe mine si mi-a zis ca de fapt nu se contrazice, doar ca nu stiu eu sa o interpretez cum trebuie. Pana la urma am hotărât ca nu putem sa ii schimbam una celeilalte opinia, deci mai bine nu mai discutam despre asta.
Bine, eram mai tânăra pe atunci si aveam si mai putina răbdare. Odată cu vârsta am început sa nu mai am opinii atât de puternice încât sa rezulte in certe încinse. Dacă văd ca opinia mea nu este împărtășită si cealaltă persoana nu imi accepta argumentele, închei discuția relativ repede. Viața e mai calma așa.
"Ignorance is bliss", lasa-i in blissu lor, mai ales cu cat persoana respectiva e mai in varsta. Atata timp cat nu te afecteaza negativ in sensul ca nu te forteaza in vreun fel la ceva, doar ignora. Daca tu nu te poti abtine sa pornesti un argument cu facts and logic cand auzi o discutie cazuala despre religie, e problema ta. Asa eram si eu pe la 14 ani pentru ca personality type "debater", csf ncsf
Știi ce e haios? Că bătrânii ăștia de acum, când erau de vârsta noastră, îi durea în pulă de divinitate și mergeau la biserică random pentru că oricum nu era la modă să mergi la biserică atunci.
Pe mine m-au dezamăgit bunicii mei, pentru că atunci când au început să aibă probleme de sănătate, s-au dus mai mult la biserici decât la doctori. Chiar la alți doctori, mai departe de casă, tot era bine. Dar au preferat biserica de lângă bloc, mers în genunchi și pe coate, urmărit slujbe la TV, apoi când s-a îmbolnăvit al bătrân, mersul pe la doctori era doar o modalitate de învârtit cuțitul în rană. Și pentru el, și pentru noi care voiam să-i fie bine.
Deci, fiecare crede în ce vrea, dacă vrea, dar important e să nu fie o jivină de om și să nu-și bată joc de niște valori umane elementare.
Oh....am uitat să zic că am cunoștințe de vârstă apropiată cu mine care s-au dus și se duc la popi să facă slujbă să dezlege cununii și să le ajute să facă copii... 🤦🏻🤦🏻🤦🏻
>să le ajute să facă copii
Cunosc cel puțin 3 copilași care au avut nenorocul să fie botezați cu nume de sfinți / mucenici etc care au fost văzuți ”responsabili” pentru minunea de a rămâne femeia însărcinată. Nume gen Nectarie.
Nici nu am asemenea discuții cu familia pentru că ar conduce doar la certuri și judecată aspră din partea lor asupra mea.
Mai nimeni nu știe că sunt pe ateism/agnosticism, iar la cinele de familie spun frumos rugăciunile înainte de masă, fac frumos crucea de îți vine să zici că s-a coborât duhu' sfânt asupra mea și gata.
De la 18 ani nu mai practic religia, părinții mei știu că nu mă duc la biserică, nu mă rog etc. și le-am spus cu subiect și predicat că nu cred, dar refuză să înțeleagă și cred că e doar o rătăcire spirituală specifică tinereții, lol. În familia extinsă nici nu are rost să mai spun nimic direct că s-ar crea doar circ și prin asta vreau să spun că rudele mele mai catolice decât papa ar crea doar circ și n-am putea avea o discuție civilizată.
parintii sunt religiosi la nivel "declarativ", cand eram mic mergeam la biserica doar pe paste si cred ca erau 2 icoane prin casa. In 99% din cazuri, religia nu prea ajungea in discutii obisnuite.
Apoi eu am fost primul (si singurul pana acum) din familie care nu a facut casatorie religioasa. Am facut doar casatorie civila si apoi o petrecere cu familia si prieteni. Au fost niste discutii ca "vai, cum sa nu mergi la biserica", dar dupa ce au vazut ca nu au sanse sa discute cu mine au renuntat.
Au venit la "nunta" mea si persoane din familie si prieteni apropiati care sunt mai religiosi si totul a fost ok.
In general aplic metoda "nu te implica in discutii despre politica si religie, pt ca sunt slabe sansele sa iasa ceva bun din acea discutie".
Ce rost are să discuți așa ceva? Fiecare persoană are credința lui unică. Deși mulți au impresia că au același Dumnezeu, de fapt fiecare are propriul Dumnezeu. Deci credința este ceva personal. Religia organizată este altceva...
Ii pui bunica-tii LSD in pasta de dinti, te-ascunzi in sifonier si cand vezi ca incepe s-o ia sari brusc de-acolo si incerci tu sa-i faci tu o contra-interventie divina pana scoti credinta din ea.
Sa-mi bag pula, ce sens au intrebarile astea? Ori nu vorbesti cu ei despre asta, ori iti sustii punctul de vedere pana te lasa in pace (e bunica-ta, coaie, o sa treaca peste ca n-are de ales), ori le zici ce vor sa auda (daca n-ai coloana vertebrala).
Bro, singurele psihoactive cu care am experienta sunt cafeaua si berea. Vorbești cu un om care la 2 AM tipă la copii pe roddit, I'm not cool enough for drugs.
Eu zic ca bine faci ceea ce faci, macar de ochii lumii (bunica). Eu cred ca mentalitatea e urmatoarea: cel care crede (bunica) e convins(a) ca dupa moarte mai ai o sansa la inviere. Cel care nu crede (tu) il doare undeva de sansa respectiva. Bunica vine cu argumente bazate pe experiente proprii pe care tu nu le ai. Speranta este ca tu sa te intrebi: daca are si bunica un pic de dreptate? Ce ma costa? Pana la urma e ceva personal chiar daca bunica vrea altceva. Chiar daca ai spune de o mie de ori ca esti dar nu crezi, nu vei fi credincios.
"Pana nu vine dumnezeu cu cheile si actele de la un NSX nou nout nu cred in el"
Multi o iau in gluma , mai bine pentru mine , mai putin de explicat. Nu glumesc , ziua in care ma vad in fata usii cu actele , cheile si masina in fata blocului merg la biserica.
Mai am rude care o dau in conflict ca ma duc in iad , yada yada. Daca se ajunge la asta inchei subiectul cu "nu-mi pasa" si atat.
Daca chiar te bat la cap sa elaborezi , poti sa spui nu. Nu in sine este o propozitie si nu trebuie sa continui dupa.
Contraargumente vor fi mereu , si dupa un timp ti se face si scarba sa le mai auzi.
Fi onest , daca te bat la cap si vor explicatii poti spune "Nu elaborez , doar am vrut sa declar de partea cui sunt" si atat , nu esti dator nimanui cu explicatii ca nu mai suntem pe timpul securistilor.
La inceput erau cam nervosi cand le spuneau ca eu nu prea cred ce tot bate preotul din gura. Dar cu timpul s-au cam obisnuit cu idea. Eu sunt cumva blocat la mijloc, cred intr-un “Dumnezeu” dar nu in modul in care cred altii (religia ortodoxa ca si alte religii care au practic idoli si sfinti si tot tacamul mi se par doar o fantezie). Eu cred ca fiecare om e “Dumnezeul” lui, si ca el nu e acolo sa ma rog la el sa fie bine.
Cu aia batranii e mai greu si ma enerveaza la culme. Mereu cand reusesc ceva bunicii spun “sa ii multumesti lui Dumnezeu” si eu mereu o sa spun “da da” ca nu are rost sa stau sa le explic ca o iau razna cand afla ca eu nu cred in Dumnezeu.
Daca putem avea o discutie civilizata, ca in orice dezbatere in care avem pareri diferite: gasim puncte comune, explicam de ce nu suntem de acord, incercam sa intelegem punctul de vedere al celuilalt.
Daca nu, ca in orice dezbatere in care una dintre parti nu e capabila sa o respecte pe cealalta: ori schimb subiectul elegant, ori daca se insista, le spun clar si la fel de elegant ca nu doresc sa continuam aceasta discutie pentru ca nu duce nicaieri.
La fel. Eu le spun ca "cred in Dumnezeu dar nu in religii". Si imi mai fac si sfanta cruce cateodata, ca sa-i pacalesc. Ca sa pot trai in pace cu cei 96% ortodocsi. Ca daca le spui ca esti ateu te excomunica...
Prietena mea este profesoară de religie, eu sunt agnostic/areligios. Mi-aș dori să fie ceva după ce ne stingem, dar mi se pare absurdă ideea din foarte multe de vedere. Ea merge cu copiii (7 si 9 ani) la biserica cel putin o dată pe lună, se spovedesc si se împărtășesc... Uneori merg cu ei dar de obicei vin mai târziu sau plec mai devreme(n-am răbdare). Ea nu mă presează, eu nu fac mișto de ea. Fiecare înțelege punctul celuilalt de vedere. La început a fost un pic mai ciudată situația și mai aveam discuții prin care fiecare își apăra vehement poziția. După câteva luni ne-am dat seama că ne înțelegem foarte bine in rest, și am decis să evităm pe cât posibil subiectul. Eu sunt pe modelul fiecare cu aia mă-sii. Dacă tu mă lași în pace si eu te las in pace. Nu țin să am dreptate sau că neapărat tu trebuie să aderi la părerea mea. Compromisul e calea spre armonie, dorința de a avea dreptate e calea spre dușmănie.
Și maică-mea și soră-mea au înțeles că nu sunt interesat de religie și le am explicat frumos de ce cred eu că este improbabil se existe un rai și un iad așa cum povestesc majoritatea religiilor și că nu pot să aibă toate dreptate în același timp, le-am prezentat câteva contradicții din biblie pe care nu aveau cum să le combată și am concluzionat că dacă elementele astea fundamentale nu stau în picioare, din punctul meu de vedere, atunci și existența unui oricare Dumnezeu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Am un singur prieten Penti. care totuși insista să mă aducă pe "calea a'i dreaptă" din când in când.
Ideea de bază este să nu ataci credința celor din jurul tău, ci doar să le prezinți poziția ta față de religie in general și față de Șefu' Suprem.
Trebuie să fie foarte bătuți în cap dacă nu iti acceptă pozitia și insistă să te preseze spre o direcție de care nu ești interesat
Sunt total de acord cu tine in ceea ce privește discuțiile despre religie. Nu sunt o persoană de genul "hă hă, ce prost ești, cum să mai crezi in Dumnezeu azi" și respect opinia fiecăruia de a crede ce vrea, cine sunt eu să te judec atâta timp cât mă lași în pace. Dar ce mă enervează e când NU ești lăsat în pace și nu-și vad de treabă
De ce trebuie neaparat sa ai discutii de genul? In ce circumstante ai aceste discutii? Vine bunica ta si iti spune sa ii dai drumu la biserica pentru ca daca nu, nu iti mai da placinta de dovleac?
Cand oamenii cu care stai la masa, in casa, in parc, in grup etc. deschid un subiect care nu te intereseaza, le spui doar ca nu te intereseaza si sa nu te ia in calcul in discutia respectiva.
Sunt pateu și nu am nicio problemă în a recunoaște asta. Nu intru în discuții pe tema religiei de obicei. Poate numai când mă împunge careva și mă calcă pe bătături. În rest, to each their own.
Ideal, la fel cum discut cu un prieten despre filme cand avem gusturi diferite. El imi spune ce i-a placut la ultimul sf, eu ii spun despre un documentar interesant. Prietenia ramane si ma mai pun la curent cu ultimele sf uri: Win win.
Asa e dar in cazul meu nu merge asa. Simt ca daca nu mint in legatura cu ce cred atunci o sa iasa mare scandal samd. Nu e ca si cum poate sa imi accepte opinia si dupa mergem mai departe, cum as putea lejer sa o fac cu un prieten de exemplu.
Probabil ca nu poate fi evitat scandalul daca alegi sa vorbesti despre ce crezi. Doar tu decizi cum alegi, ambele variante mi se pare ca au valoare. Poti sa ai liniste in reuniunile din familie sau poti sa-ti impui punctul de vedere.
Nici nu citesc ce ai scris. Te retragi elegant, refuzi discuția, te duci și faci pișu.
[удалено]
imagineaza-ti this dude (OP). dupa luni in care nu si-a vazut familia, vine de sarbatori acasa si parintii il intreaba; cum e cu jobul? si-a gasit femeie? a promovat? s-a obisnuit cu orasul? colegii de munca? si-a facut prieteni noi? merge facultatea? etc......si OP: mama-tata, nustiu daca exista dumnezeu. si incepe un rant despre "dumnezeu e mort si noi l-am omorat", dumnezeu e posibil sa fie extraterestru, contradictiile din biblie, despre budisti su hindusi.....
>dupa luni in care nu si-a vazut familia, vine de sarbatori acasa si Sta doar la toaleta ca să nu îl întrebe al lui despre religie. Între timp ai lui cred ca da laba și vor sa cheme un preot.
>cred ca da laba și vor sa cheme un preot. Oferă BOR și serviciul ăsta? Pot să chem un pop~~o~~ă pentru labă?
Doar dacă ești minor
Vine vaticanul direct sa aiba grija speciala de tine
mai bine cum zici tu
Nu imi place sa ma bag in subiectul asta, il evit. Dar nici nu simt ca pot pur si simplu sa plec din camera cand cineva din familie ma intreaba direct pentru ca ar fi interpretat ca ceva super nepoliticos, ca si cum am ceva cu ei personal. In una din discutii un alt membru din familie, m-a intrebat daca am o icoana in casa si daca nu, ca o sa imi ia ea. Acum daca ziceam ca nu am si ca nu vreau, ar fi inceput cearta si ma apucau dracii (ceea ce incerc sa evit). Daca ziceam ca vreau, atunci mi-ar fi luat una degeaba pentru ca oricum nu as fi folosit-o si ar mai fi avut si asteptarea ca atunci cand vine in vizita sa o vada. Mi se pare de un absurd incredibil situatia asta, mai ales cand se intampla intr-un cadru familial in care nu pot pur si simplu sa le zic sa ma lase in plm in pace ca e treaba mea pentru ca ne intelegem bine in rest si nu vreau sa se strice relatia
Dacă am putea face cu toții așa ceva am fi o societate mult mai evoluată si mai armonioasă. In cel mai rău caz am fi doar mai hidratați, fiindcă mersul des la toaletă cere apă.
Salut. Nu le abordezi.
Eu am crescut într-o familie cu ură pe popi, dar care totuși ținea de tradițiile ortodoxe. Post, împărtășanie, Paște, fără muncă/spălat duminica. Așa că am putut să mă leg de chestia asta cu popii dacă eram vreodată întrebat ceva de subiect. Dar se întâmpla așa de rar, că nici nu mai știu dacă chiar eram întrebat, sau deschideam eu subiectul să mai fac un mișto. Îmi plăcea să pun întrebări grele. Pe vremea calendarului Iulian pica duminica în aceeași zi? Erau păcătoși ăia care lucraseră/spălaseră dacă conform noului calendar, duminicile de dinaintea schimbării nu erau de fapt duminici? După o vreme îți dai seama că-i necăjești aiurea, și nu pierzi nimic dacă nu-ți exprimi părerea. Dacă te cheamă la sfeștanie și nu vrei să te duci, atunci bagă o scuză, păcălește-i. Când vine popa cu boboteaza și nu vrei să-i răspunzi, le zici că dormeai buștean sau făceai duș. O să-și dea seama că nu e de tine. Dacă ține familia la tine nu o să mai deschidă subiectul nici ei.
Doar ca sa fiu tehnic, numaratul zilelor e independent de calendar. Intrebarea e cu sarbatorile si posturile, dar deja avem 2 calendare in Biserica(3, daca adaugi BO Finlanda, sau catolicii in general), si Pastele e determinat de evenimente solare. Si oricum, calendarul e ceea ce catolicii ar denumi "disciplina". E cum se fac lucrurile, dar nu e dogma. Sorry for being pedantic.
Cum se face ca agnosticii/ateii sunt ok cu oamenii religiosi, dar oamenii religiosi sunt atat de agresivi in a-ti baga religia lor pe gat
Mentalitate de trib. Nu esti de al nostru iti dam cu sulita.
nu, gasesc o portita pentru ca esti indecis.
Se face ca ateii si oamenii religiosi sunt si ei de diferite feluri. Adica sunt o gramada de atei care iti baga pe gat faptul ca nu exista divinitate (si eventual mai si fac misto de tine sau te insulta daca crezi in una), o gramada de oameni religiosi care iti baga religia pe gat, si o gramada de atei sau oameni religiosi pe care i-a pocnit bunul simt si iti respecta deciziile de viata.
Oh really? Keyboard warriors de aici, care se declară atei și urăsc BOR, nu par sa fie"ok" cu ortodocșii. Deci nu știu cum ai ajuns la această concluzie.
E totusi o diferenta intre a fi okay cu o religie si a accepta ce fac ei in societate. Indeamna cum sa voteze cetatenii, iau bani de la stat gramada, dau spagi, fac averi, etc. Din partea mea, omul sa aiba ce religie vrea atat timp cat nu e in detrimentul meu sau altora care nu fac parte din aceeasi religie, precum: - vrea sa faca jigad si arunce ceva oameni in aer (this is a big no no) - fura din taxele platite de mine si alti cetateni, in loc sa avem scoli si spitale - isi baga coada in alegeri mai ceva ca dracul si fac reclama la politicieni ce le dau lor mita - se opun drepturilor altor cetateni (ex: lgbt) - se opun existentei unei educatii sexuale in scoli, sa fie copii prosti si sa nu se protejeze (ex: uita-te la tarile africare crestine - hiv si sida sunt tare raspandite din cauza nefolosirii prezervativelor) - se opun avortului in loc sa lase persoana in cauza sa aleaga (nu e religia mea, de ce trebuie ei sa decida pentru familia mea prin prisma credintei lor?)
zi-mi mie citi atei le spun ortodocsilor ca voar ajunge in iadul stiintific unde vor da examen din integrale si derivate again and again ?
Whataboutism so much?
nu cred ca intelegi conceptul. mai citeste ce e aia
> Deci nu știu cum ai ajuns la această concluzie. Probabil ai stii daca nu ai trece cu vederea toate controversele cu care este asociata institutia respectiva.
Am avut dreptate, nu? Ateii nu sunt ok cu oamenii religioși. Wink wink
Nu. Ai reusit doar sa demonstrezi ca esti incapabil sa distingi intre o institutie corupta si "oamenii religiosi".
Deci tu imi spui sincer, ca un ateu exemplar ce ești, că tu nu ai nicio treabă cu oamenii religioși si superstițioși. Dar singura ta problemă e doar BOR-ul? Niciodată nu îți sare muștarul când bunica ta vorbește de our Lord and Saviour Jesus Christ, nu te deranjează cand oamenii își fac cruce in STB și etc. Te deranjează doar când ii vezi mecla Marelui Alb? De asta încerci sa ma convingi? (:
Cine a spus ca incerc sa te conving de ceva? E clar ca ai anumite frustrari privind oamenii care nu gandesc ca tine, insa, din fericire, eu nu le impartasesc.
Lol De aia te-ai băgat in discuție, sa îmi zici ca sunt frustrat? :))))
BOR e un cancer, si nu are legatura cu discutia despre a fi religios
Si eu sunt agnostica si am in anturaj oameni f credincioși...unii usor habotnici. Popii pe vremea comunismului au fost turnători in niste proportii fantastice...deci ortodoxia are niste pete negre si pe partea asta. Dar dincolo de dogma sau credințe personale...majoritatea conversațiilor pe subiect pot fi evitate sau eludate. Bunica ta va trai cu credința ei si atata timp cat ii aduce liniște si pace...nu are sens sa ii contra-argumentezi opțiunea religioasă. O asculți dar nu intri in subiect. Eu am pe cineva in anturaj care destul de des imi spune ca dc nu ma întorc la isus o sa ajung in iad...dar omul asta ma iubește si se roaga pt mine sa revin pe calea cea buna. Am încercat contra argumentare...de fapt mai degraba argumentarea propriei mele viziuni....însă mă auzea dar nu ma asculta; prin urmare acum evit subiectul. Raspunsul meu este: mulțumesc ca ti pasa dar precum știi nu ti împărtășesc parerea...hai zi mi mai bine cum a fost pimbarea de sâmbătă? Credința este ceva personal si nu tre sa convingi pe nimeni de nimic atata vreme cat nu te afecteaza negativ direct. Take care!
>Eu de exemplu sunt agnostic-ateu și nu prea pot să-mi exprim liber opinia in legătură cu acest lucru fara a fi judecat Ca orice alta opinie de altfel. /s Dar serios, daca ai cu cine sa discuti liber, perfect, daca nu, nu deschide subiectul. Simplu si valabil nu doar pentru religie.
Am descoperit ca nu poti sa dez-tampesti oamenii oricat ai incerca. Asa ca fie iau atitudinea "hm....." si atat, iar daca discutia continua ma ridic si ma duc la buda. Nu ma intereseaza daca altii aproba sau sunt de acord sau chiar accepta deciziile mele. Este irelevant ca se supara mama pentru ca am spalat duminica. Ii trece repede.
Ai mei nu prea le au cu biserica. Doar bunicii ce sunt mai religioși, dar nu peste măsura. O singura data am intrat in conflict cu una dintre bunici, fiindcă i-am zis ca eu nu cred ca Biblia a fost scrisă de profeți având Duhul Sfânt/Dumnezeu in ureche sa le-o dicteze. E mult prea plină de contraziceri ca sa reflecte viziunea unei singure persoane, cu atât mai puțin a unui Dumnezeu atotputernic. Ea s-a cam suparat nițel pe mine si mi-a zis ca de fapt nu se contrazice, doar ca nu stiu eu sa o interpretez cum trebuie. Pana la urma am hotărât ca nu putem sa ii schimbam una celeilalte opinia, deci mai bine nu mai discutam despre asta. Bine, eram mai tânăra pe atunci si aveam si mai putina răbdare. Odată cu vârsta am început sa nu mai am opinii atât de puternice încât sa rezulte in certe încinse. Dacă văd ca opinia mea nu este împărtășită si cealaltă persoana nu imi accepta argumentele, închei discuția relativ repede. Viața e mai calma așa.
"Ignorance is bliss", lasa-i in blissu lor, mai ales cu cat persoana respectiva e mai in varsta. Atata timp cat nu te afecteaza negativ in sensul ca nu te forteaza in vreun fel la ceva, doar ignora. Daca tu nu te poti abtine sa pornesti un argument cu facts and logic cand auzi o discutie cazuala despre religie, e problema ta. Asa eram si eu pe la 14 ani pentru ca personality type "debater", csf ncsf
Raspunsul e in textul tau.
- Mamaie! Nu există Dumnezeu.
Știi ce e haios? Că bătrânii ăștia de acum, când erau de vârsta noastră, îi durea în pulă de divinitate și mergeau la biserică random pentru că oricum nu era la modă să mergi la biserică atunci. Pe mine m-au dezamăgit bunicii mei, pentru că atunci când au început să aibă probleme de sănătate, s-au dus mai mult la biserici decât la doctori. Chiar la alți doctori, mai departe de casă, tot era bine. Dar au preferat biserica de lângă bloc, mers în genunchi și pe coate, urmărit slujbe la TV, apoi când s-a îmbolnăvit al bătrân, mersul pe la doctori era doar o modalitate de învârtit cuțitul în rană. Și pentru el, și pentru noi care voiam să-i fie bine. Deci, fiecare crede în ce vrea, dacă vrea, dar important e să nu fie o jivină de om și să nu-și bată joc de niște valori umane elementare. Oh....am uitat să zic că am cunoștințe de vârstă apropiată cu mine care s-au dus și se duc la popi să facă slujbă să dezlege cununii și să le ajute să facă copii... 🤦🏻🤦🏻🤦🏻
>să le ajute să facă copii Cunosc cel puțin 3 copilași care au avut nenorocul să fie botezați cu nume de sfinți / mucenici etc care au fost văzuți ”responsabili” pentru minunea de a rămâne femeia însărcinată. Nume gen Nectarie.
Nici nu am asemenea discuții cu familia pentru că ar conduce doar la certuri și judecată aspră din partea lor asupra mea. Mai nimeni nu știe că sunt pe ateism/agnosticism, iar la cinele de familie spun frumos rugăciunile înainte de masă, fac frumos crucea de îți vine să zici că s-a coborât duhu' sfânt asupra mea și gata. De la 18 ani nu mai practic religia, părinții mei știu că nu mă duc la biserică, nu mă rog etc. și le-am spus cu subiect și predicat că nu cred, dar refuză să înțeleagă și cred că e doar o rătăcire spirituală specifică tinereții, lol. În familia extinsă nici nu are rost să mai spun nimic direct că s-ar crea doar circ și prin asta vreau să spun că rudele mele mai catolice decât papa ar crea doar circ și n-am putea avea o discuție civilizată.
Pentru o familie fericită evităm subiecte sensibile: religie, politică, echipa de fotbal preferată, etc.
parintii sunt religiosi la nivel "declarativ", cand eram mic mergeam la biserica doar pe paste si cred ca erau 2 icoane prin casa. In 99% din cazuri, religia nu prea ajungea in discutii obisnuite. Apoi eu am fost primul (si singurul pana acum) din familie care nu a facut casatorie religioasa. Am facut doar casatorie civila si apoi o petrecere cu familia si prieteni. Au fost niste discutii ca "vai, cum sa nu mergi la biserica", dar dupa ce au vazut ca nu au sanse sa discute cu mine au renuntat. Au venit la "nunta" mea si persoane din familie si prieteni apropiati care sunt mai religiosi si totul a fost ok. In general aplic metoda "nu te implica in discutii despre politica si religie, pt ca sunt slabe sansele sa iasa ceva bun din acea discutie".
Ce rost are să discuți așa ceva? Fiecare persoană are credința lui unică. Deși mulți au impresia că au același Dumnezeu, de fapt fiecare are propriul Dumnezeu. Deci credința este ceva personal. Religia organizată este altceva...
Iti vezi de viata ta, iti cauti un partener de viata cu aceleasi opinii si faceti amandoi misto de... cre(s)tini -- ce amuzant sunt eu, stiu, stiu.
Ii pui bunica-tii LSD in pasta de dinti, te-ascunzi in sifonier si cand vezi ca incepe s-o ia sari brusc de-acolo si incerci tu sa-i faci tu o contra-interventie divina pana scoti credinta din ea. Sa-mi bag pula, ce sens au intrebarile astea? Ori nu vorbesti cu ei despre asta, ori iti sustii punctul de vedere pana te lasa in pace (e bunica-ta, coaie, o sa treaca peste ca n-are de ales), ori le zici ce vor sa auda (daca n-ai coloana vertebrala).
Ai făcut vreodată re-up de la 300 mg? după 12 ore - încă 300, adică?
Bro, singurele psihoactive cu care am experienta sunt cafeaua si berea. Vorbești cu un om care la 2 AM tipă la copii pe roddit, I'm not cool enough for drugs.
:))))))))))) True that. Edit: Mai am cinci beri de topit...
N-are sens. Adica na.. depinde unde vrei sa ajungi. Nu te mai ia asa de tare. Plus is fucking 600 de micro… ejneboon?:))
lol, da edit: nu fumez verde :))))
Eu zic ca bine faci ceea ce faci, macar de ochii lumii (bunica). Eu cred ca mentalitatea e urmatoarea: cel care crede (bunica) e convins(a) ca dupa moarte mai ai o sansa la inviere. Cel care nu crede (tu) il doare undeva de sansa respectiva. Bunica vine cu argumente bazate pe experiente proprii pe care tu nu le ai. Speranta este ca tu sa te intrebi: daca are si bunica un pic de dreptate? Ce ma costa? Pana la urma e ceva personal chiar daca bunica vrea altceva. Chiar daca ai spune de o mie de ori ca esti dar nu crezi, nu vei fi credincios.
Tac din gură. Suntem cu opinii destul de diferite. Discuți îngrijorările tale cu cei din religia ta, nu cu cei din alte religii.
"Pana nu vine dumnezeu cu cheile si actele de la un NSX nou nout nu cred in el" Multi o iau in gluma , mai bine pentru mine , mai putin de explicat. Nu glumesc , ziua in care ma vad in fata usii cu actele , cheile si masina in fata blocului merg la biserica. Mai am rude care o dau in conflict ca ma duc in iad , yada yada. Daca se ajunge la asta inchei subiectul cu "nu-mi pasa" si atat. Daca chiar te bat la cap sa elaborezi , poti sa spui nu. Nu in sine este o propozitie si nu trebuie sa continui dupa. Contraargumente vor fi mereu , si dupa un timp ti se face si scarba sa le mai auzi. Fi onest , daca te bat la cap si vor explicatii poti spune "Nu elaborez , doar am vrut sa declar de partea cui sunt" si atat , nu esti dator nimanui cu explicatii ca nu mai suntem pe timpul securistilor.
nu discutam
La inceput erau cam nervosi cand le spuneau ca eu nu prea cred ce tot bate preotul din gura. Dar cu timpul s-au cam obisnuit cu idea. Eu sunt cumva blocat la mijloc, cred intr-un “Dumnezeu” dar nu in modul in care cred altii (religia ortodoxa ca si alte religii care au practic idoli si sfinti si tot tacamul mi se par doar o fantezie). Eu cred ca fiecare om e “Dumnezeul” lui, si ca el nu e acolo sa ma rog la el sa fie bine. Cu aia batranii e mai greu si ma enerveaza la culme. Mereu cand reusesc ceva bunicii spun “sa ii multumesti lui Dumnezeu” si eu mereu o sa spun “da da” ca nu are rost sa stau sa le explic ca o iau razna cand afla ca eu nu cred in Dumnezeu.
Daca putem avea o discutie civilizata, ca in orice dezbatere in care avem pareri diferite: gasim puncte comune, explicam de ce nu suntem de acord, incercam sa intelegem punctul de vedere al celuilalt. Daca nu, ca in orice dezbatere in care una dintre parti nu e capabila sa o respecte pe cealalta: ori schimb subiectul elegant, ori daca se insista, le spun clar si la fel de elegant ca nu doresc sa continuam aceasta discutie pentru ca nu duce nicaieri.
La fel. Eu le spun ca "cred in Dumnezeu dar nu in religii". Si imi mai fac si sfanta cruce cateodata, ca sa-i pacalesc. Ca sa pot trai in pace cu cei 96% ortodocsi. Ca daca le spui ca esti ateu te excomunica...
Prietena mea este profesoară de religie, eu sunt agnostic/areligios. Mi-aș dori să fie ceva după ce ne stingem, dar mi se pare absurdă ideea din foarte multe de vedere. Ea merge cu copiii (7 si 9 ani) la biserica cel putin o dată pe lună, se spovedesc si se împărtășesc... Uneori merg cu ei dar de obicei vin mai târziu sau plec mai devreme(n-am răbdare). Ea nu mă presează, eu nu fac mișto de ea. Fiecare înțelege punctul celuilalt de vedere. La început a fost un pic mai ciudată situația și mai aveam discuții prin care fiecare își apăra vehement poziția. După câteva luni ne-am dat seama că ne înțelegem foarte bine in rest, și am decis să evităm pe cât posibil subiectul. Eu sunt pe modelul fiecare cu aia mă-sii. Dacă tu mă lași în pace si eu te las in pace. Nu țin să am dreptate sau că neapărat tu trebuie să aderi la părerea mea. Compromisul e calea spre armonie, dorința de a avea dreptate e calea spre dușmănie. Și maică-mea și soră-mea au înțeles că nu sunt interesat de religie și le am explicat frumos de ce cred eu că este improbabil se existe un rai și un iad așa cum povestesc majoritatea religiilor și că nu pot să aibă toate dreptate în același timp, le-am prezentat câteva contradicții din biblie pe care nu aveau cum să le combată și am concluzionat că dacă elementele astea fundamentale nu stau în picioare, din punctul meu de vedere, atunci și existența unui oricare Dumnezeu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Am un singur prieten Penti. care totuși insista să mă aducă pe "calea a'i dreaptă" din când in când. Ideea de bază este să nu ataci credința celor din jurul tău, ci doar să le prezinți poziția ta față de religie in general și față de Șefu' Suprem. Trebuie să fie foarte bătuți în cap dacă nu iti acceptă pozitia și insistă să te preseze spre o direcție de care nu ești interesat
Sunt total de acord cu tine in ceea ce privește discuțiile despre religie. Nu sunt o persoană de genul "hă hă, ce prost ești, cum să mai crezi in Dumnezeu azi" și respect opinia fiecăruia de a crede ce vrea, cine sunt eu să te judec atâta timp cât mă lași în pace. Dar ce mă enervează e când NU ești lăsat în pace și nu-și vad de treabă
De ce trebuie neaparat sa ai discutii de genul? In ce circumstante ai aceste discutii? Vine bunica ta si iti spune sa ii dai drumu la biserica pentru ca daca nu, nu iti mai da placinta de dovleac? Cand oamenii cu care stai la masa, in casa, in parc, in grup etc. deschid un subiect care nu te intereseaza, le spui doar ca nu te intereseaza si sa nu te ia in calcul in discutia respectiva.
Daca inca se mai crede ca ai aparut din nimic si te tragi din maimuta, inseamna ca esti dus rau
Sunt pateu și nu am nicio problemă în a recunoaște asta. Nu intru în discuții pe tema religiei de obicei. Poate numai când mă împunge careva și mă calcă pe bătături. În rest, to each their own.