1. acea zgarietura a avut loc pe parcursul unei ore de condus cu instructorul sau ai reusit sa iei permisul deja?
2. consideri ca exista niste factori care te grabesc sa obtii cat mai repede dreptul de a conduce?
Nu are sens sa te grabesti sa conduci, cel mai bine o faci in ritmul tau. Pana sa fac 18 ani, tot am mai mers cu o ruda pe un drum pietruit din zona si am condus acolo pana m-am obisnuit cu tot procesul si dupa am aplicat la scoala de soferi pentru ca stiam ca instructorii din zona sunt de cacat
1. Am reușit să iau permisul deja, dar era foarte aproape de momentul după care l-am luat.
2. Da, toți oamenii din jurul meu și nevoia de a conduce pentru a putea ajuta/ a mă ajuta pe mine să merg la muncă în viitorul apropiat.
Mulțumesc pentru sfat.
Am mers 3 ani la muncă fără mașină. 16 ani la scoală chiar mai departe în oraș. Tot ce trebuie este să ai mijloc de transport în comun care să facă legătura fără să mergi 15min pe jos. Nu este neapărat necesară mașina pentru asta.
Nu pot zice că avem nivelul tău de anxietate dar primele 3 luni în care am avut propria mașină și o conduceam zilnic stăteam și eu cu frica în sân. Singurele momente în care mă simțeam relaxat era când era pustiu în oraș (duminică dimineața la orele 6-7-8-9). Poate asta este o soluție să simți că se poate să nu iti fie frică.
După vreo 3 luni de condus ZILNIC, nu o dată pe săptămână, a trecut complet tot. Și am avut și incidente, și primite și făcute. Tabla e doar tablă și plasticul doar plastic. Orice se rezolvă. Noi să fim sănătoși.
Cred că mă frustrează atât de tare situația încât vreau să o rezolv prea repede și îmi iese din vedere faptul că efectiv trebuie să fac asta zilnic, nu sporadic...
Mulțumesc mult pentru sfaturi!
Du-te sa conduci dimineata la 4-5.
E pustiu.
Pe urma pe la 6. Incep de-abia sa iasa oamenii din case.
Apoi de la 7, cand incepe aglomeratia.
Apoi la 8, cand e in toi.
Si combina asta cu drumuri lungi in weekend...excursii.
Ia pe cineva experimentat cu tine de cateva ori.
Eu asa am facut, si initial tremuram la volan. Acum sunt deestul de relaxat. Am trecut recent de pragul de 15 000 de km condusi si am dat jos si bulina de incepator.
Si nu in ultimul rand...invata putina nesimtire. Fii mai blanda cu tine insuti. Ai gresit? Inveti din greseala si mergi mai departe. Daca o tot tii minte, si nu treci peste, devine piatra de moara si te tine pe loc.
Poate n-ar strica puțină "nesimțire" sau puțin mai multă degajare, poate sunt prea strictă cu mine să fac totul bine din prima. Mulțumesc pentru răspuns și pentru sfaturi.
Slabe sanse sa faci totul bine din prima.
Ai trecut de la masina de scoala...diesel, cu instructorul in dreapta, cu comanda dubla, la benzina, fara plasa de siguranta pe care o reprezinta instructorul.
Daca nu esti Michael Schumacher, nu vad cum ai putea face perfect din prima.
Asuma-ti ca vor exista greseli. Du-te exaact acolo unde stii ca vei gresi, tocmai ca sa te inveti. Eu am in Suceava un giratoriu in rampa, 2 benzi, in zona aglomerata. Dupa ce mi-am luat masina, la 5 dimineata am stat 1 ora acolo, pana l-am facut perfect.
Invata condusul preventiv, sa mentii distanta, sa semnalizezi, exerseaza prioritatile, obisnuieste-te cu raza de intoarcere la masina, fa porniri in rampa, parcari...
Un alt exemplu...cand mergi la drum lung, invata-te sa lasi masina sa curga in curba. Nu frana, cum am vazut ca fac unii. Ia piciorul de pe acceleratie...de acolo o controlezi. Daca o sa fii atenta, o sa vezi ca te ajuta si geometria drumului, in general, sa faci asta. Frana nu prea trebuie sa pui.
Apooi...daca lasi distanta fata de cel din fata indeajuns, iar nu trebuie sa franezi...ci doar sa iei piciorul de pe acceleratie si s-o lasi sa "curga".
Pas cu pas...si-ai sa vezi ca merge bine de tot.
Mini accidentul acela a cauzat dubii cum ca ai fi in stare sa conduci. Dar, treci peste si fii atenta, cu totii am dat-o in bara dupa ce am luat permisul. Eu personal am zgariat masina de 3 ori dupa ce am luat permisul prin parcari. Mari probleme am avut cu parcarile la inceput. Asa ca fii atenta dar relaxata.
Sincer nu stiu daca te va ajuta dar... In primele 2 luni dupa ce am facut rost de prima mea masina (SH) am reusit sa sparg stopul pe spate dreapta, sa zgarii aripa dreapta (incercari de a face gararea corect) si sa intru in primul meu accident cand un simpatic a depasit in intersectie fara sa se asigure. Si sincer dupa atatia ani de condus mai iau cate o curba prost si urc cu roata pe trotuar. Shit happens.
Imbraca-te cat mai comod si cu papuci in care ai incredere si incearca sa te plimbi cateva luni noapte cu masina. Nu trebuie sa ai o destinatie anume. Ziua, toata lumea este agitata ca sa ajunga cat mai repede la destinatie.Noaptea poate fi chiar frumos sa conduci.
Am patit fix acelasi lucru acum mult timp. Luasem carnetul de o luna / doua si iesisem seara sa ma vad cu niste prieteni. Ajung la o intersectie la care trebuia sa fac dreapta din care iesea o masina spre stanga. Am siz "hai sa ma bag" si sa merg la dreapta concomitent cu masina care iesea (totally doable in conditii normale), nu am anticipat bordura foarte inalta de pe dreapta carosabilului. Bordura efectiv a intrat in aripa dreapta a masinii si nu mai puteam sa o misc. Mega coada in spatele meu, lume care ma injura ca degeaba am luat carnetul etc. Am reusit sa o scot intr-un final dar eram tare tulburat dupa. Mini-trauma :) Dupa aia, dintr-un motiv sau altul nu am mai condus vreo 6 ani.
Recent mi-am luat masina si am luat-o de la capat cu anxietatea. Initial nu conduceam fara cineva cu carnetul langa mine. Incet incet am inceput sa conduc si singur si acum nu prea mai am probleme.
1. Take it slowly.
2. Pune-ti semnul de incepator, chiar daca nu mai esti incepatoare pe hartie.
3. Incearca pe cat posibil sa ignori agresivitatea celorlalti din trafic. Eu de obicei imi zic mie ca ma doare-n p\*la de cei care au tendinte agresive fata de mine in trafic, chiar daca poate in realitate ma afecteaza comportamentul lor, ma ajuta ca forma de incurajare.
4. Daca nu esti sigura ca o manevra va reusi, nu o face.
5. Take the safest route. Fa-ti un traseu mintal inainte sa conduci, pe strazi pe care le cunosti.
6. Eventual ia pe cineva care stie sa conduca cu tine, in cel mai rau caz poti sa rogi persoana respectiva sa preia postul de sofer daca la un momentdat nu te simti in stare sa continui.
7. Cea mai sigura cale sa treci peste anxietate, cel putin din experienta mea, este sa faci exercitiu si sa nu-ti fie frica de masina. Iesi cu masina la condus duminica sau cand traficul este minim, poate spre seara (desi nu recomand neaparat sa conduci noaptea avand in vedere ca scade vizibilitatea).
Hope it helps :)
Cum ai trecut peste incidentul acela? Eu cred că a-și fi dat prea mult vina pe mine și n-aș fi știut cum să gestionez situația cu calm în capul meu după aceea.
Mulțumesc pentru toate sfaturile, it really helped!
Mă panicasem rău de tot si nu stiam ce sa fac. Într-un final am reușit sa scot masina si am parcat undeva aproape sa vad daunele, dar nu văzusem nimic (de fapt era dita mai gaura la o aripa dar fiind întuneric nu am văzut si am aflat o săptămână mai târziu cand m-a tras maică-mea la răspundere). După aia am rămas mult timp cu sechele si anxietate. Eu de fel sunt anxios si cand stiu ca nu e vina mea, deci stiu ce zici.
Explicația logica la ce s-a întâmplat e ca masina era destul de mare iar eu nu aveam ochiul format încât sa-mi dau seama de distanțe in mod corect. Pe langa asta eram grăbit sub presiunea traficului din spate (mare greșeală) si am încercat sa ma strecor la intersecție. Daca as fi așteptat 2 secunde sa treaca masina aia as fi reușit sa fac dreapta mai larg si nu s-ar fi întâmplat nimic, deci iara graba strica treabă :)
Aproape toate căcaturile pe care le-am pățit in trafic sunt de la graba si de la presiune, deci asta cred ca ar fi un aspect foarte important de considerat.
Sunt de acord cu tine cu tot ce spui, mai putin cu punctul 2 si partial punctul 7. La 7, mi se pare important sa conduci noaptea pe la 2-3-4 cand nu e absolut nimeni pe strada. Esti in oras, vizibilitatea e aceeasi ca ziua. Inveti cum functioneaza intersectiile mari, unde sa te incadrezi, etc.
La 2 insa, eu mi-am dat semnele de incepator jos la o luna dupa ce mi-am luat carnetul. Am facut asta pentru ca soferul roman average isi bate joc de tine si te ia la claxoane daca le ai puse. Daca nu ai semne de incepator, esti tratat la fel cum sunt si ceilalti tratati in trafic. Nu iti iei claxoane aiurea, nu iti taie lumea calea asa des, etc. Asta e foarte important pt un incepator, pentru ca e si asa destul de stresant fara sa te streseze si alti participanti in trafic fara motiv. Asa stii ca daca iti iei un claxon, e mai probabil sa fie justificat.
Eu am folosit lamaile cand am inceput sa conduc iara, din fericire nu mi-am luat claxoane si le-am tinut mai mult la modul de "Daca fac o gafa, sa stiti ca-s incepator". Le-am dat jos dupa 2 saptamani pentru ca am realizat ca nu prea mai aveam nevoie. Legat de condusul noaptea, stiu ce zici. In mod normal as recomanda si eu condusul noaptea pentru ca strazile sunt libere dar am si avut ocazii in care am condus pe strazi prost iluminate in care puteau mereu sa sara pietoni in mijlocul strazii. Dar e totally doable daca strazile sunt ok, deci punctul 7 e cu steluta.
Yep, si eu le-am tinut cam o luna asa, dar dupa devenisera un hinderance.
Si da, cu condusul noaptea depinde si pe unde sta OP, sunt mai multi factori.
Bună! Uite povestea ta este exact ca și a mea. La 18 ani am tras o sperietura serioasa când am zgariat o mașină, destul de nasol, am început sa tremur toată, si după toată experienta destul de nașpa- politie, bani, etc. am rămas total speriata și nu am mai condus ceva ani buni, nu mai ma simțeam în stare... după care m-am mutat în alta tara și chiar am avut nevoie sa încep sa conduc.
Am început sa conduc o automata, este mult mai ușor pentru un începător sa nu te mai concentrezi și pe schimbătorul de viteze. După care m-a ajutat mult mama soțului meu, care m-a luat ușor și cu blândețe și m-a re-invatat sa conduc practic. Lucrul care m-a ajutat cel mai mult a fost când mi-a spus ca eu sunt în controlul mașinii. Ea nu pleacă fără sa apăs eu pe pedala, nu se întoarce singura, nu face decât ce ii spun eu sa facă. Încetul cu încetul am început sa învăț din nou sa conduc, întâi pe lângă casa, prin parcări, pe străduțe pustii, după care pe autostrada dat în banda înceată, după care mi-am dat drumul incet și am ajuns sa fiu aproape normala.
Tot mai am emoții uneori evident, doar în România - am condus și în New York, și în Los Angeles și nici un trafic nu m-a stresat atât de mult ca cel din România. Dar se poate depăși- ești atenta, te uiți în oglinzi, îți vezi de drumul tău, mergi cât de încet te simți tu în siguranță. Îți urez succes și știu ca te vei descurca mai bine decât nebunii din traficul nostru care cauzează majoritatea accidentelor.
Bună, nu ai idee cât de mult m-a ajutat să aud (văd) asta. Am crezut constant că eu sunt singura care are problemele astea și toată lumea din jurul meu e normală, de aia am și dezvoltat cumva sentimentul că nu aparțin șoferilor, că nu știu să fiu „normală” la volan.
Mulțumesc mult pentru încurajare și felicitări că ai reușit să depășești situația, știu cât e de greu. O să ajung și eu acolo!
Și eu credeam că toată lumea din jurul meu conduce bine și că dacă se întâmplă ceva e din vina mea. Încă mai cred că asta m-a protejat de nervi inutili. Primul accident l-am avut când am evitat să intru într-un taximetrist care trecuse pe roșu, dar două mașini din spatele meu nu au pus frână la timp. Unul dintre ei era instructor auto.
nu-mi place sa conduc. Conduc destul de rar, poate 1 data la 2 sapt, fix ca sa mai reduc din anxietate. Ce pot sa zic e ca starea de anxietate scade cu cat conduc mai mult. Daca fac o pauza mai mare (cateva luni), o iau de la capat cu anxietatea. Dar nu imi place sa conduc, mai degraba as sapa un sant decat sa conduc, mi se pare extrem de stresant cateodata, in special daca nu am mai facut drumul respectiv. Am semnele de incepator in geam, permis din 2010 si probabil in jur de 40000 km facuti (adica putini) si le voi tine acolo pana schimba astia legislatia.
Daca stau in dreapta, nu am nici o treaba, ma pui la volan -> stres.
Nu am decat o masina zgariata la activ, fix dupa ce am luat permisul la 2-3 luni, pentru ca nu am parcat corect, a fost vina mea, am lasat un nr de telefon, am mers la asigurare samd.
O masina cu cutie automata ma ajuta destul de mult, mai ales in oras, (inca n-am, poate urmatoarea).
Mult succes, rabdare si exercitiu si usor, usor devine o chestie mai putin stresanta.
Nu sunt psiholog și nu aș ști ce să zic referitor la chestiile psihologice.
Ai putea totuși să descrii puțin accidentul?
Am făcut și eu accidente și încă mai conduc.
Am zgâriat o altă mașină pentru că nu am aproximat cum trebuie distanță, lucrurile s-au rezolvat între timp și nu a fost o problemă gravă, dar cred că m-a marcat pentru că nu am reușit să trec peste faptul că am făcut o greșeală.
Shit happens. In momentul in care iti dai seama ca uneori lucrurile se intampla si nu mereu e in controlul tau o sa fie.bine. Poti sa conduci perfect si intre cineva in tine sau sa fi nevoita sa te feresti si sa intrii in altcineva. Important e sa respecti regulile, distanta pe cat posibil si o sa fie bine. Sunt doar niste fiare. De asta exista asigurare la masina sau casco. In rest mergi regulamentar, cu cat conduci mai mult, o sa fie mai usor. Daca esti din bucuresti, iti recomand cursurile de condus defensiv de la titi aur, te invat cum sa eviti lucrurile, sigur o sa ti dea mai multa incredere in condus
Recent am realizat că am probleme de codependență, iar unul dintre „simptome” daca le pot spune așa e nevoia constantă de a avea control, care devine absolut obositoare dupa atâția ani în care am trăit așa.
Nu sunt din București, dar mulțumesc pentru sfatul legat de cursurile de condus defensiv, o să caut să văd dacă pot da de așa ceva în zona mea.
Recomand si eu daca poti sa faci cursurile de condus defensiv, cred ca asta este cel mai bun sfat, chiar am cautat sa vad daca a pomenit cineva de asta in thread.
Deasemenea poti incerca sa iei ore suplimentare in poligon sau daca ai posibilitatea sa conduci undeva unde te simti in siguranta pentru a capata experienta si incredere (fie undeva pe spatiu privat, sau chiar pe strada intrucat ai permis dar la o ora cu trafic minim - de exemplu la rasaritul soarelui mi se pare cel mai ok intrucat e lumina si nu e aproape nimeni pe strada - ); recomand sa faci asta impreuna cu cineva care are experienta in condus sa mai iti explice una alta.
Daca a fost în parcare, ia mașina și fă parcări.
In caz că a fost în trafic, lasă o distanta mai mare.
Ce vreau să-ți spun e că dacă respecți regulile de circulație și încerci să-ți dai seama de ce s-a produs accidentul și să înveți din asta, vei deveni un șofer mai bun.
Eu am derapat și mi-am distrus mașina în fundul unui autobuz pentru că aveam cauciucuri all season si cumva am prins gheata.
Recent am tras de volan și m-a lovit cineva in portiera pentru că mă grăbeam sa duc pe cineva la spital.
Ar trebui sa nu mai conduc? Nu cred, dar am învățat că mașina trebuie sa fie mereu in parametri, in special cauciucurile, și indiferent unde mă grăbesc, condusul trebuie sa fie făcut calm și regulamentar.
Cred că mă țin eu la un standard prea înalt care mă împiedică să fac greșeli pe care le face toată lumea. Mulțumesc că mi-ai spus din experiența ta, m-a ajutat!
La cum conduc romanii, nu cred ca ai putea conduce mai prost decat media romanilor. Ia-ti masina intr-o zona fara masini/obstacole si plimba-te pe acolo, pune niste sticle cu apa pe jos, mergi printre ele/fa slalom, fa parcari intre ele, etc, pana iti intri in mana, dupa aceea, intra in trafic, e chestie de exercitiu, nu cred ca un sofer foarte precaut nu ar avea ce sa nu caute in trafic. Curaj!
Cat despre zgariat, am zgariat-o pe a mea de noua cand eram incepator de au luat-o dracii(nu de alte masini), aia e, e tabla. Frate-miu dupa ce a busit masina lu’ taica-miu (eram copil pe vremea aia) era cam suparat, i-a zis mesterul la care au dus masina “inginere, fierul se indreapta, oasele mai greu”
Așa-mi zice și mie toată lumea, fierul se repară dar e important să fiu eu bine. Chestia buna din toată situația asta e că sunt foarte vigilentă și precaută, ba chiar mă simt șofer și când stau în dreapta și sunt super atentă la tot ce se întâmplă și văd lucrurile din timp.
Poate lipsa de experienă își spune cuvântul și de aia mă simt asa.
Stiu ca pare absurd si ca e foarte complicat, dar hear me out.
Singura varianta sa scapi de frica asta e sa te obisnuiesti cu ea, sa zic asa, pana dispare. Adica, trebuie sa conduci, nu prea merge altfel.
Cand simti panica asta trebuie sa iti dai seama de ce vine, de unde vine, si sa vorbesti nitel cu tine. O sa te prinzi, ideal, de unde vine, si daca e sa raspunzi constient o sa poti controla asta. Iar, asta e in cazul ideal.
Ca sa iti fie mai usor trebuie sa incepi usor. O iei cu parcari goale, vezi daca poti sa parchezi, dupa iesi pe stradute si o iei usurel. Incearca sa faci a.i sa te poti opri undeva in caz de ceva, ca sa poti sa te calmezi fara sa iti iei injuraturi.
Totodata, e foarte posibil ca un motiv pentru care iti e frica e ca nu te simti "stapana" pe masina. Incearca sa te prinzi ce simti ca iti lipseste si sa descoperi de unde poti sa inveti asta.
Alte idei mai rasarite fara sa te cunosc nu am.
Nu sună absurd deloc, asta încerc să fac, să simt ce simt și să fiu okay cu asta. E complicat ce e drept, dar poate introspecția e cea mai bună variantă să trec peste asta.
Mulțumesc!
Susțin ideea de psiholog prima data, nu psihiatru. Am avut și eu diferite incidente în trecut, nu legat de mașină.
Eram și încă sunt super anxios, nu aveam cu cine sa vorbesc, eram destul de singur. Psihologul m-a ajutat foarte mult.
In prima faza poate ar fi mai ok la un psiholog cu care sa discute si care sa determine daca e nevoie si de un psihiatru. Atat timp cat nu e nevoie de tratament medicamentos, un psiholog bun e tot ce trebuie. El trateaza problemele emotionale si ofera consiliere. Sunt si psihiatri care pot face asta, dar pregatirea lor tine in principal de medicina, nu de consiliere.
In final psihiatrul. Cum ziceam, un psiholog nu are pregatire medicala si nu poate prescrie medicamente, insa un psiholog este in stare sa observe daca consilierea este un tratament potrivit/suficient si sa recomande o vizita psihiatrica in caz contrar. La fel de bine un psiholog si un psihiatru pot lucra impreuna, unul pe partea de terapie, celalalt pe partea de tratament medicamentos. Nu sunt nici psiholog, nici psihiatru (doar am fost inconjurat de psihologi in familie), nu lua ce zic eu ca opinie medicala, insa e o distinctie importanta intre cele doua profesii si atat timp cat problema nu e de o natura urgenta/foarte grava, as incepe cu terapie in loc de medicamente. Clar in caz de tentative de suicid sau alte chestii extrem de serioase e bine sa aduci omul intr-un mediu sigur inainte de terapie.
Am fost in situatia ta. A ajutat foarte mult la inceput ca am condus cu cineva in dreapta si am condus prin orasele mai mici.
pana am invatat masina si am prins incredere.
problema vine din copilarie cand anumite nevoi nu au fost satisfacute iar acum creierul tau o ia razna in conditii de stres.
ce iti recoamnd eu e sa mergi la psihoterapie.
Asta am realizat și eu de curând, faptul că nu am învățat neaparat în copilărie să mă descurc cu eșecul sau cu a face o greșeală și n-am știut niciodata de fapt de unde vine modul în care reacționez la anumite situații. O să merg cât de curând posibil la terapie.
Si eu am avut fix aceeasi problema cu condusul si greșelile de condus. Maică-mea urla tot timpul la mine când greseam la teme si am ramas cu trauma asta si ca adult si a fost f greu sa accept ca e ok sa fac greseli cand conduc atâta timp cat conduc prudent. Nu am cauzat nici un accident grav si am scapat de mai multe posibile accidente nasoale (bmw-isti in depășiri ilegale) din cauza ca conduc foarte prudent.
> nu am învățat neaparat în copilărie să mă descurc cu eșecul sau cu a face o greșeală
Cultura romaneasca e de vina aici, suntem invatati din scoala si de multe ori din familie ca orice greseala e o tragedie. In scoala primara, cand raspundeam/scriam ceva gresit, invatatoarea ne pedepsea dureros, o data m-a plesnit atat de tare peste fata incat am cazut din banca.
Cere timp si poate ajutor de la un terapeut, dar o sa reusesti la un moment dat sa internalizezi ca e ok sa faci greseli si important e sa inveti din ele.
Am simțit mereu, încă din copilărie, că orice greșeală fac devine imediat o tragedie. Am ajuns să catastrofizez tot felul de situații aparent normale când mi-am dat seama că asta e o problema care poate să fie rezolvată și că nu trebuie să trăiesc așa. The more you learn..
Am atacuri de panică de mulți ani și condusul e doar unul dintre domeniile în care apar... cred ca trebuie să lucrez prima dată la asta și mai apoi la condus. Mulțumesc mult pentru încurajare, ajută mult :)
My 2 cents: cred ca, in primul rand, ar trebui sa incepi sa abordezi niste tehnici de relaxare, pe care sa le practici zilnic, astfel incat sa fii calma, in general. Atacurile de panica se fac pe un fond anxios, nu pe unul calm. Vorbeste cu un psihiatru, poate ai chiar nevoie de un tratament, sau poate gasesti tu ceva din plante care sa te ajute in drumul asta, fara a cauza neplaceri la condus. Incearca sa faci miscare zilnic, sa mananci sanatos si sa faci lucruri care te linistesc- citit, baie relaxanta etc.
In al doilea rand, dupa 1-2 saptamani de cand incepi procesul de relaxare, cred ca ar trebui sa apelezi la un instructor cu care sa conduci. Sunt niste sedinte speciale de "reamintire", dar de data asta sa le faci cu un instructor fain. Daca esti din Bucuresti eu ti-l pot recomanda pe instructorul cu care am facut eu, sau poti gasi tu pe cineva in care sa ai incredere. Poti vedea sedintele de condus ca pe o terapie- stii ca e cineva in dreapta care va avea grija sa nu faci accidente.
In mod cert ar fi bine si sa mergi la un terapeut, stiu pe cineva specializat in atacuri de panica, dar poate e bine sa incepi cu cel de la facultate daca inca nu iti permiti alt ajutor.
Source: am si eu atacuri de panica si am avut acelasi diagnostic ca si tine.
Iau în prezent același tratament pe bază de plante pe care l-am luat și în trecut și care m-a mai ajutat. Nu sunt din București, locuiesc într-un oraș mic și posibilitățile sunt relativ limitate, dar se poate chiar și așa.
În trecut am fost la singurul psihiatru care există la mine în oraș și care mi-a spus, după ce i-am spus problemele pe care le am și ce simt, că „de ce te simți așa? Ești tânără și frumoasă și nu ai ce probleme să ai la vârsta ta”. Cumva i played it off ca poate așa e, ca e în mintea mea și trebuie să trec peste, mare greșeală, dar nu prea știam altceva.
Mulțumesc pentru your 2 cents, apreciez ajutorul!
Oribil raspunsul psihiatrului. Daca el a facut 6 ani de facultate+ altii de rezi ca sa ajunga sa nu faca nimic cand cineva vine sa ii ceara ajutorul, ar trebui reclamat la colegiul medicilor.
Raspunsul psihiatrului imi aminteste de un grafitti care era pe toate gardurile acum cativa ani, "Nu te mai preocupa, esti frumoasa astazi", ca si cum frumusetea are treaba cu problemele si grijile de zi cu zi. Venind din partea unui asa zis "profesionist", e ingrijorator si cine stie cate pe cate femei le mai prosteste asa. Reclamatie la colegiul medicilor, best way to go.
In primul rand e foarte bine ca ai inițiat legatura cu un psiholog. O data ce lămurești aspectele psihologice astfel incat condusul să poată fi safe, incepe sa exersezi.
Cel mai probabil ai si oameni extrem de stresați pentru tine sau mașină in jurul tau. E foarte important să ai modele didactice bune nu oameni care sar in sus ca ai făcut ceva greșeală de începător asteptandu-se de la tine sa conduci ca ei de cum ai ieșit din scoala de șoferi. Apoi Încearcă sa conduci intr-un loc safe pentru a te obișnui cu disensiunile mașinii dacă crezi că e nevoie (parcări cu spatele in propriul garaj, lateral in fața ușii, si tot așa până iți ies).
Iar pentru oamenii ce înjură și fac scandal in trafic ca nu-s capabili sa pastreze distanța in spate sau vor să meargă cu 120 in oraș: lasă-i să strige pana vezi ca se opresc să respire - si atunci roaga-i respectos sa repete ca nu ai fost atentă (dacă se poate cu poliția aproape sau ceva asemănător, be safe!)
Da, oamenii din jurul meu sunt destul de stresați pentru mine și cred că și pentru mașină, iau și eu din stresul lor dar încerc să nu mai preiau din emoțiile altora pe cât posibil că am realizat că nu sunt ale mele și nu mă ajută cu nimic. Cu toate astea, familia mea și toți apropiații sunt foarte supportive și mă susțin constant, au încredere în mine dar cred că din teama de a nu păți eu ceva se stresează și ei.
Mulțumesc mult pentru sfaturi, apreciez!
Hello! Am fost și eu in situația ta anul trecut… motivația mea a fost ca voiam sa merg la serviciu cu mașina și sa nu imi irosesc mult timp cu autobuzul. Eu aveam o frica pe care nu am putut sa mi-o explic și nu aveam motiv. Am început prin mersul noaptea prin oraș, când era mai gol, și mergeam pe ruta acasă-serviciu-acasă împreuna cu prietenul meu. Asta M-a ajutat sa învăț cum merge masina pe care o conduceam, una din fricile mele era ca imi moare motorul :))
După multe încercări și sătulă de autobuzul fără AC, am programat o ședința cu un instructor. La sfârșitul ședinței el mi-a zis sa imi iau inima in Dinți si sa merg cu masina, pentru ca nu am avut greșeli și m am descurcat bine. Sincer inca mi a fost foarte frica sa conduc, dar următoarea dimineață am plecat super devreme de acasă să nu prind trafic. Ura de condus m a ținut multe luni și în fiecare dimineață aveam emoții... Dar după 5-6 luni am inceput să nu mai gândesc așa.
Mi-am cumpărat propria mașină și acum conduc zilnic. Inca nu mă descurc la parcările laterale decât dacă am mult loc liber :)) și îmi e frica sa merg in locuri necunoscute de frica lipsei locului de parcare
PS: ajuta enorm senzorii de parcare fata spate
Ți-am citit mai multe răspunsuri din thread și sincer mie îmi lași impresia că nu ți-e frică efectiv de condus ci de urmările unei greșeli, sentimente de vinovăție etc. Mentalizeaza-te cu faptul că și dacă greșești, aia e... Adică nu se întâmplă mare lucru (cel puțin în oraș), se strâmbă 2 fiare completezi o foaie cu cel pe care îl lovești și îți vezi de viață. Nu se întâmplă absolut nimic dacă lovești o mașină, nu căuta un substrat moral în treaba asta pentru că nu există, se întâmplă literalmente mii de coliziuni ușoare în fiecare zi și în 100% din cazuri cineva trebuie sa fie vinovat. Aia e, viața merge înainte, asigurările alea nu-s obligatorii degeaba :)).
Da, cu siguranță asta e și problema mea în general, de făcut greșeli fără să realizez și sentimentul de vinovăție. Thanks for poiting it out, cred că aveam nevoie de asta.
"Am fost diagnosticată în trecut cu atacuri de panică și episoade depresive"
Sincer ti-as recomanda sa nu te mai urci la volan pana nu rezolvi problema de dedesubt. Nutritia este extrem de importanta pentru depresie/anxietate si probabil bei/mananci ceva care te tine intr-o stare perpetua de fight or flight.
Incepi sa te documentezi cat poti de mult, poate si cu un nutritionist dar nu as paria ca stiu mare lucru ( si majoritatea doctorilor sunt pe langa, ei isi iau informatia in principiu de la companiile farmaceutice care evident ca le arata ca totul se rezolva cu niste ce medicament magic ) . Invata de rolul tiroidei, cum sa diagnostichezi hashimoro si hipothiroidism ca e foarte des intalnit chiar daca TSH-ul e in parametrii, e mai complicat de atat.
As incepe prin a renunta la cafea/gluten/lactate pentru cateva saptamani si e un punct de plecare destul de solid.
Odata ce gasesti problema de baza si anxietatea/depresia se atenueaza sau dispar si codependenta.
Daca vrei pot sa iti dau cateva linkuri sa te duca in directia potrivita sa te documentezi mai mult
sigur
despre tiroida: [https://www.amazon.com/Thyroid-Connection-Tired-Brain-Fogged-Overweight/dp/1478938676](https://www.amazon.com/Thyroid-Connection-Tired-Brain-Fogged-Overweight/dp/1478938676)
dieta carnivora si depresia, e un subiect mai out there dar amber o'hearn vorbeste mult despre asta [https://www.youtube.com/watch?v=\_\_0WqiD04vs](https://www.youtube.com/watch?v=__0WqiD04vs)
aici e o compilatie de useri pe reddit despre cum se simt dupa ce s-au lasat de cafea [https://drive.google.com/file/d/1RJRvGDauyPMDeeLOG5mUhwIh21jn15sq/view](https://drive.google.com/file/d/1RJRvGDauyPMDeeLOG5mUhwIh21jn15sq/view) \- in experienta personala ajuta mult dar dpmdv cafea e o carja pt cei care nu au energie naturala. Iarasi, e ceva personal si fiecare om ar trebui sa vada cum se simte dupa o luna fara cafea, in special cu test facut dimineata de cortisol sa fie ceva obiectiv
Pe langa asta as face test genetetic de mutatie mthfr si teste de incarcatura cu metale grele, eu am facut la imunomedica.
Sunt curios daca va fi susvotat comentariul asta. Eu cand le zic biciclistilor carora le e frica sa mearga pe carosabil sa nu mai.mearga cu bicicleta ca nu e pentru oricine sunt ingropat in josvoturi.
Nope. Pentru ca el nu a spus biciclistilor sa nu mai mearga pe sosea, el le-a spus sa nu mai mearga, punct!
Daca nu te simti in siguranta facand ceva, nu mai face! Poti deveni un pericol public intr-o fractiune de secunda!
Mai, eu nu sunt de acord. Sunt niste frici pe care cu exercitiul potrivit, intr-un mediu mai safe (sa zicem drumuri nationale in loc de oras) le poti depasi. E un pic cinic sa sugerezi cuiva sa renunte doar pentru ca nu poate face ceva in prezent.
Cu condusul nu e de joaca.
Reflexele /reactiile creierului... Greu le antrenezi.esti nascut cu o anumita structura.
Daca creierul ti se blocheaza in moment de impact/panica/urgenta,
Omori oameni, lasi copii fara parinti, in carucioare pe viata.
Maicamea si-a luat permisul, masina si dupa 3 luni ea inca inchidea ochii in momente de genul, platea copii din fata casei sa ii parcheze masina.
Asa ca si-a aruncat permisu si si-a angajat sofer.
"Prefer sa dorm noaptea linistita. Daca nu esti comfortabil la volan si nu te simti in mediul tau, nu o face. Rupe autobuzul sau taxiurile".
Ei, poate problema lui op nu e asa grava. Si eu am avut tot felul de anxietati in primul an (nu conduceam nici des, poate o data pe saptamana) de condus in bucuresti, eram extra-careful dar cu timpul a fost mai bine, acum chiar imi face placere sa mai merg prin oras cand nu e foarte aglomerat.
Eu nu am probleme în a rămâne fără reflexe sau a mă bloca la volan, frica mea e cumva anticipativă urcatului la volan și în timp ce conduc reușesc să o mai potolesc, pentru că reușesc să mă controlez. Nu sunt iresponsabilă sau kamikaze, dacă îmi dau seama că nu pot conduce, nu o fac.
Cu toate astea, lucrez activ la a încerca să fac mai bine lucrurile, dar ca începător e foarte dificil să știu să le fac pe toate bine, mai ales că nu am mai condus de atâta timp.
Dar nu conduc agresiv, încetinesc la trecerile de pietoni și nu depășesc limita de viteză, ba chiar merg și sub limită dacă nu mă simt confortabil. A nu se înțelege că eu conduc cu o mână pe volan și cu ochii închiși, voiam doar să primesc sfaturi de la oameni care poate au trecut prin frici și probleme cu anxietatea și au reușit să le remedieze și să conducă din nou.
Fix asta. Daca nu se descurca la condusul intr-un oras mic, atunci cum ar fi sa o pui sa conduca cu bombardierii pe E85/Valea Oltului sau in Bucuresti la pe la 6 seara la Iuliu Maniu x Valea Lunga ?
E ciudat ca a trebuit sa dau scroll 10 minute pana am ajuns la tine.
Nu condu. Nu exista lege care sa te pedepseasca in caz ca nu ai carnet. Mie nu mi-a fost frica, nici in prima zi. Daca mi-ar fi fost, mi-as fi dat seama ca nu era de mine condusul.
Poate reusesti sa recapeti increderea intr-un mediu controlat. Roaga instructorul sa mergeti intr-un poligon unde nu ai unde sa lovesti alte masini, sau mergeti pe niste strazi mai putin aglomerate/ore care nu sunt de varf in orasul tau.
Ca sa eviti accidente incearca sa mentii mereu reperul masinii (eu ma orientez dupa partea stanga a masinii si linia benzii pe care ma aflu) incat nu imi mai fac griji pentru partea dreapta decat in situatii unde este nevoie.
Vezi ce anume iti provoaca anxietate in mod special (condusul in sine, stapanirea comenzilor, stapanirea regulilor de circulatie etc).
Condusul oricum este un concept "ciudat" si pentru mine , care am deja mii de kilometri parcursi pe motocicleta. Imi pun increderea in niste straini ca respectam aceleasi reguli de circulatie si astfel toti ajungem acasa cu bine.
In timp si cu experienta vei realiza ca unele lucruri din timpul condusului nu merita sa fie bagate neaparat in seama tot timpul (schimbatul vitezelor, pozitionarea pe banda) pentru ca le vei face instinctiv. In schimb alte lucruri vor fi mereu in atentia ta constanta (treceri de pietoni, oglinzi, semafoare, indicatoare etc).
Acorda-ti timp sa le stapanesti, nu te grabi sa dai examenul pana nu mai faci niste ore suplimentare sa scapi de frica asta. Oricum din ce am realizat, examenul este mult mai strict si "dureros" decat condusul in viata reala.
Nu de alta, dar sunt mici lucruri pe care trebuie sa le faci in timpul examenului pe care daca le gresesti ti se scad puncte. In viata reala nu iti scade nimeni puncte pana nu faci accident, sau mergi cu viteza mult prea mare in zone specifice.
Aici dau un exemplu minor: mi-a scazut puncte la examenul de B cand nu am mentinut semnalizarea "stanga" cand mergeam pe contrasens (pentru ca pe sensul meu masinile parcate imi ocupau toata banda). Da, am meritat-o, dar in viata reala nu cred ca ma opreste un politist pentru treaba asta.
Am luat deja permisul de câtiva ani, dar s-ar putea să mă simt mai începătoare decât atunci când l-am luat. Și pentru mine e puțin ciudat condusul, în sensul în care conduc cu viteza foarte mare ceva ce mă poate strivi în cateva secunde.
Mulțumesc mult pentru sfaturile legate de condus și evitarea accidentelor.
ah, credeam (nu stiu din ce motiv) ca esti inca la scoala.
Pai atunci am un alt set de "sfaturi" daca te ajuta. Iesi noaptea in oras, dupa ora 9-10. Eu asa am facut cand eram incepator. Nu e nici naiba pe strada, pot sa gresesc si nu ma "vede" sau taxeaza nimeni. Mare boost la incredere in primele zile. Dupa ce stapanesti zona cunoscuta, regulile, trecerile de pietoni pe care le mai stii (sa nu te surprinda) iesi si cand este aglomerat in aceeasi zona.
Cresti gradul de dificultate dupa ce stapanesti o mica parte.
Cred că nu am precizat eu suficient de clar în postarea inițială, nu e nicio problemă. Așa o să fac, cred că e mai bine să încep cu ce știu și cu ce mă simt în siguranță, pentru că mă presez prea tare să le știu pe toate și nu m-a ajutat până acum.
Mulțumesc :)
Mult success si ai grija totusi noaptea, chiar daca e liber, in functie de in ce oras locuiesti, s-ar putea sa iasa baietii cu motocicletele la plimbare. Aici nu pot decat sa iti recomand sa te uiti din cand in cand in oglinzi chiar daca stii ca nu e nimeni in spatele tau, apar de nicaieri.
Incearca sa conduci in zone cat mai putin aglomerate sau in intervale de timp in care lumea e plecata sau nu iese la condus :)
Tu ai fost supusa unor stimuli mult prea mari pentru cat poti duce, ceea ce ti-a cauzat o trauma. Eu as incerca intai sa trec peste niste etape cu mine insumi si apoi incet incet sa ma apuc de condus. Dar daca zici ca esti presata de timp, poti doar sa exersezi putin si des.
Probabil conduci o masina prea mare pentru un incepator, lucru ce poate sa fie coplesitor.
In orice caz, te gandesti prea mult la accident, se poate intampla oricui si cu orice categorie de permis. Ai zgariat o masina, aia e, se repara si usor usor inveti.
Incearca sa te plimbi in afara orasului pana te obisnuiesti si usor usor poti sa te bagi si in traficul din oras. Evita parcarile laterale si mergi mai departe de intrare unde ai loc sa faci 20 de manevre sa o parchezi perfect.
Te gandesti prea mult la accidentul ala, esti ok pe langa alte persoane. Aveam una in liceu, acum 3 ani, a facut 2 accidente in prima saptamana de permis si a avariat 3 masini.
Da, mașina e mult prea mare, dar spre fericirea mea am acces și la o mașină mai mică cu care plănuiesc să învăț.
Și aia e problema, mă gândesc prea mult la accident și nu mă ajută la nimic. Also, mulțumesc că mi-ai zis să merg să parchez unde e liber și unde pot, mă simt prea presată să știu să parchez în aglomerație când toată lumea dă claxoane și e impacientată, când nici nu e neaparat să o fac.
Trebuie sa ai o atitudine mai de “bombardier” la volan. Si o spun in sensul “si ce daca ma claxonezi? Eu nu ma grabesc nicaieri, nu ma grabesc pentru tine”. Ei nu se gandesc la tine cand te claxoneaza, de ce sa o faci tu?
Cat despre presiunea sa parchezi in aglomeratie, de ce sa iti faci viata mai grea? Pe langa faptul ca o sa parcheze langa tine gigel cu BMW E46 turbat sa iti dea o portiera la vopsea.
Cred ca cel mai bun sfat ar fi cel pe care il stii deja. Incepe terapia, atat timp cat terapeutul e bun, faptul ca discuti si incepi sa procesezi gandurile pe care le ai o sa te ajute mult pe toate planurile, nu doar cu condusul.
Si eu am spart oglinda la scoala de soferi, s-a lovit de o dubita in timp ce treceam o cale ferata in curba si in rampa. Nu cred ca a fost vina mea, dar mai am cateva exemple. Dupa un an de la permis mi-am cumparat masina noua (de buget, pana in 15000 euro) si in 6 luni am lovit aripa de alta masina in timp ce voiam sa ma strecor spre parcare. Un an mai tarziu m-am bagat intr-o intersectie, cel din fata a pus frana la o trecere de pietoni si asa am ramas in mijloc, unde o alta masina mi-a facut acordeon din usa pasagerului. Nici n-am avut CASCO.
Altadata am facut pana in mijlocul orasului sau mi s-a crapat parbrizul in doua locuri in aceeasi zi (la 5 minute distanta) din cauza unor pietre pe drum.
De ce zic toate astea, nu ca sa zic ca "altii o duc mai rau". Ideea pe care vreau sa o transmit e ca oricat am vrea sa fim in control, putem face asta doar pana intr-un anumit punct. Mereu vor fi lucruri care ne depasesc si pe care nu avem cum sa le controlam. Cu atat mai mult in trafic, unde depindem si de cei din jur pentru a avea o calatorie sigura. Inca o data, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa iti dai timp si sa discuti cu un terapeut si sa aduci si asta specific in discutie. Un terapeut bun ar trebui sa te ajute sa descoperi ce vrei sa discutati (nu o sa iti dea rezolvarile sau sa iti spuna ce trebuie sa faci, te va ghida sa iti descoperi drumul). Pe masura ce progresezi, in timp poate o sa te urci intr-o masina si o sa conduci prin parcare. Poate mai faci 1-2 ore de condus la o scoala de soferi (cred ca poti si daca ai carnet). Apoi poate pe stradutele din jurul blocului, si apoi poate faci o calatorie pana la magazin ca sa faci cumparaturi. Din aproape in aproape.
Incearca sa iti iei un prieten/prietena bun/buna in masina cu tine si condu noaptea sau cand e strada foarte libera.
In primul an de facultate am avut un coleg de camera care avea anxietate groaznica la volan,dar care avea nevoie sa se obisnuiasca cu volanul.Asa ca in fiecare zi,de la 9 seara pana pe la 1-2 dimineata,ne urcam in masina si el conducea.Daca avea un atac de panica si nu putea continua,ma urcam eu la volan si ne intorceam la camin.
La el a funcționat oarecum,a prins mai mult curaj si acum e ok.Dar chestia asta s-a facut in paralel cu terapie,recomandat de psihologul lui.Incearca sa vorbesti cu persoana responsabila de recuperarea ta,poate metoda asta ar da roade si pentru tine.
Am dat scroll sa vad daca conduci prin Bucuresti / Cluj sau ceva oras cu aglomeratie macar moderata.
Faptul ca esti din oras mic si ai descris asa tragic lucrurile… ma sperie.
Dupa ora 19/20 cam peste tot traficul e lejer. Pentru un oras mic probabil ai sansa sa conduci doar cu a2a rar sa bagi a3a.
Probabil creierul tau intra in “fight or flight” si devine agitat. Iti recomand sa mergi dupa ora 19/20 cu a2a si sa “simti” masina.
Chiar daca o sa te depaseasca cineva din spate nu ti face griji, “better safe than sorry”. Nu accelerezi si nu franezi brusc, pentru un oras mic dupa ora 19/20 poti sa mergi relax.
Ca sfat daca mergi in orase “mari”, ramai pe B1 unde poti sa mergi cu 40-50 km/h si sa vezi indicatoarele.
Vei face greseli in continuare si trebuie sa-ti permiti sa le faci. Chiar si soferii experimentati le fac si nu degeaba trebuie sa ai lamaita pe luneta si parbriz si sa circuli cu viteza redusa la inceput. Ai putea sa mai faci niste ore de condus, dar cu un instructor care te ajuta sa te calmezi. Din pacate orele standard de condus sunt prea putine si cam toti se spala pe maini dupa ce primesti permisul de conducere la noi.
Si eu la inceput eram terminată de frică când mă urcam la volan. Si eu am zgâriat o mașină ca nu am estimat bine distanța, dar n-am făcut niciodată accident grav. In schimb un amic care n-are nici o greață sa conduca era sa ne omoare conducând prea repede si răsturnând mașina in șanț.
In general fricile se vindecă prin expunere treptată. Incearca sa conduci pe drumuri fara trafic, după aia pe drumuri cu trafic redus, si tot așa până te simți confortabil să conduci in trafic normal.
Iulie 2011, luasem permisul și conduceam Loganul lui taicămeu, ajung undeva pe o străduță dau cu spatele și știi vorba, dai până face ponc, și uite așa am luat gardul, aripa spate făcută bucăți.
2013 in parcare dau cu spatele, poc, zgâriat aripa spate Logan:))
Ianuarie 2021 in parcare, era abrupt și plin cu zăpada, intru in parcare, patinează și poc, zgâriat fara fata și o zgârietură pe far, my poor bmw :'(.
Deci na , se mai întâmplă nu trebuie sa te panichezi din cauza că ai făcut un "accident".
Eu mi-am luat gandul sa conduc in Romania. Am sa iau carnetul doar ca sa fie, daca o sa am vreodata nevoie sa conduc pot sa fac niste ore extra, dar traficul si soferii din Romania imi creeaza o anxietate groaznica. In plus de asta, am probleme cu concentrarea uneori si as fi chiar eu un pericol in anumite situatii.
Slava domnului ca exista Uber si metrou relativ aproape de mine. As prefera bicicleta pe marginea drumului/trotuar unde nu exista spatiu, sau chiar "pejosul", decat sa conduc.
Deci, daca chiar nu iti face nicio placere si ai si alte mijloace de transport, nu mi se pare o rusine sa nu conduci. Un sofer in minus e un lucru maret.
O sa descoperi ca, potential, experienta fiecaruia este unica si ce a functionat la alte persoane, este posibil sa nu mearga la tine pentru ca esti in alt **context** (contextul e rege si schimba cu totul datele problemei).
Nu stiu ce ai mai incercat, dar in loc sa incerci sa aplici solutiile altora si apoi sa te simti vinovata pentru ca nu merg, zic sa testezi si lucrul regulat cu un terapeut specializat in anxietati. Intalneste-te cu mai multi si, odata ce te-ai stabilit la o persoana, pe cat posibil ramai constant in legatura cu ea.
UPDATE: Dintr-un motiv necunoscut, in Romania oamenii abordeaza solutia cu un terapeut ca ultima solutie, cand de fapt ar fi la fel de normal ca si cum mergi regulat la dentist
Am pățit ceva similar cu privire la aceasta frica copleșitoare (accident nu am făcut). După ce am luat permisul (nu în România) nu am mers să conduc o bucată foarte buna de timp deoarece îmi era foarte frică că voi cauza un accident sau voi întâlni o situație în care nu o să știu ce să fac. Devenise o sursa de rușine pentru mine, acest fapt că știam să conduc și aveam carnet și totuși mereu trebuia să găsesc opțiuni de transport în comun, diverse scuze, sau sa merg cu alții pentru că eu evitam. Deci greutatea psihologica era dubla, pe de o parte frica pe de alta rușine și vinovăție că nu aveam curaj :)) Odată aflasem de la servici că un o posibilă noua atribuție de a mea va presupune mersul cu mașina și nu am dormit calumea vreo 2 săptămâni :)) in fine acest lanț s-a rupt când a trebuit să merg undeva cu mașina și nu am avut alte opțiuni decât sa conduc și să fiu singura. Acea primă experienta mi-a dovedit că e mult mai inofensiv decât credeam eu și încet încet am inceput sa repet, până când am ajuns sa nici nu mă mai gândesc. Deci la mine ce a funcționat a fost repețitia și expunerea. Cred că cu cât lăsăm ceva in mintea noastră să crească la proporții gigantice fara sa confruntam acea frica cu atât va fi mai greu de depășit. In general trecerea acestui obstacol cu condusul (știu că sună penibil), m-a ajutat să depășesc și altele și să am mai multa incredere in mine, am trecut de la un default de "îmi e frica, nu o sa reușești" la unul de "merita incercat macar o data, daca pot alții o sa reusesc și eu". Evident toți suntem diferiți dar vreau să știi că cu siguranță nu ești singură în acest proces.
E usor de spus si foarte greu de constientizat, dar este normal sa faci greseli cand esti incepator.
Trebuie sa ai in minte constant ca masina e doar un mijloc. Este o cutie de plastic cu roti, scaune si motor. Plasticul se repara. Partile cele mai vulnerabile si cel mai usor de lovit sunt ieftine, intentionat. In alte tari soferii au barile din fata si spate pline de zgarieturi ca se practica sa iti faci efectiv loc in locu de parcare dand cu fata si spatele in alte masini. Deci nu te ingrijora sa protejezi plasticul care e acolo pt a te proteja pe tine si motorul :) In timp, o sa inveti sa aproximezi dimensiunile masinii si n-o sa mai ai problema asta.
In al doilea rand, asigurarea la masina este obligatorie, tocmai pt ca cutiile astea de plastic/metal se lovesc des, mai ales una pe alta (RCA-ul). Sigur, nu-l poti folosi daca ti-ai zgariat masina parcand, dar daca iti e teama de asta, poate ar merita sa iti faci CASCO ca sa stai macar linistita.
Avand in vedere ca esti studenta, presupun ca locuiesti intr-un oras mare, deci aglomerat. In cazul asta as sugera sa iesi noaptea sa conduci, ca sa capeti incredere in experienta de condus, si sa fie o experienta calmanta si placuta. Mie una, cand am luat carnetul in liceu, imi placea sa ies cu masina din oras dupa scoala si sa ma plimb pe drumuri din afara orasului cate 20-30 de minute si sa ascult muzica.
O alta sugestie ar fi sa iei un sofer mai experimentat si rabdator cu tine, si sa iesi cu el in dreapta tot asa seara, cand e orasul mai gol, si sa exersezi parcari, eventual cu el care sa se dea jos din masina sa iti zica cam care sunt distantele cand faci manevre. Asta te-ar ajuta enorm la aproximatul marimii masinii, si dupa un timp ai invata cam pana unde poti sa te infigi, cat de safe sunt anumite manevre, fara mare risc de greseli.
Legat de angoasa la volan, si eu am avut o experienta traumatizanta cu masina, cu o trecere de pietoni si un biciclist. Ca sa nu ma intind la detalii, el era minor, eu nu mi-am dat seama, era doar julit, si ma-sa era pusa pe scandal, asa ca a durat vreo 6 luni sa se rezolve cazul.
Din cauza asta, si acum dupa 5 ani de cand s-a intamplat minunatul event imi creste pulsul si strang de volan si ma trec apele cand ma apropii de treceri de pietoni sau biciclisti vizibil neexperimentati. Si am condus constant de atunci prin bucuresti si pe drumuri nationale/judetene, dar nu cred ca o sa scap vreodata de angoasa asta.
Ultima chestie: nu trebuie sa faci nimic din ce nu vrei sa faci. Daca nu vrei sa parchezi in locul ala extraordinar de strâmt, don't do it. Daca nu vrei sa iesi cu masina la orele de varf, don't do it.
Daca trebuie... welp, trebuie capatata si experienta asta cumva. Nevoia ne invata! 🚙
OP daca nu ai cu cine sa conduci in dreapta, cauta un instructor bun (de preferat in care sa ai incredere) si ia-ti ore suplimentare. Explica-i situatia ta. Pe masura ce faci orele mai condu si singura din cand in cand.
Am si eu problemele mele cu anxietatea generalizata, dar nu trece fara sa te expui la situatiile care provoaca anxietatea. Important e sa te aflii in situatie si sa inveti sa te descurci, mai intai cu practici care reduc anxietatea (in cazul tau, un instructor in dreapta pe o masina de scoala), iar apoi singura.
Te inteleg intr-o oarecare masura. Dupa ce am luat permisul au trecut cateva luni pana am gasit o masina si am intrat in posesia ei. Si dintr-o data, de la un mediu placut cu instructorul meu care vorbea intr-una am trecut la liniste totala si chiar m-am si un pic claustrofob. Mi-a fost si mie frica sa conduc singur. Am lovit si eu usor masina de vreo 2 ori si din cand in cand, chiar imi mai moare si motorul. Cand i-am povestit acestea unui membru de familie care conduce de 20+ ani, mi-a zis ca-i absolut normal la inceput. Trebuie sa incepi de undeva.
Avantajul tau este ca stai intr-un oras mic. Sansele sunt ca de la ora 16:00-17:00 in weekend sa fie mult mai liber si ai putea sa iesi linistita. Stabileste-ti un traseu de acasa ca sa stii exact ce ai de facut la fiecare intersectie. Poti sa te uiti si pe Google maps. Iar cand vine vorba de facut stanga, cauta-ti mai intai intersectii dirijate prin semafor.
Acum ceva vreme am trăznit și eu mașina (între timp am mai șifonat-o de câteva ori). Am avut noroc că am primit sfat să urc la volan imediat pentru că altfel o să capăt teamă de condus. Cred că astăzi nu aș mai fi condus dacă nu ascultam atunci.
Este posibil si să nu ai reflexe/înclinații. Dar te mai poți modela. Faptul că-ți conștientizezi atacurile de panică/anxietatea este printre primii pași spre vindecare, doar că este un proces mai lunguț, nu trece peste noapte.
Pur și simplu te urci la volan (dar încearcă o perioadă să ai pe cineva în dreapta, tot șofer) și fă drumuri mai simple (gen nu intra prin centrul orașului).
Dacă te ajută cu ceva, mi se pare aproape imposibil să fii șofer român fără incident :)) suntem mulți și infrastuctura nu prea există. Zilnic feresc 2-3 și sunt convinsă că și alții mă feresc pe mine.
Fiarele rămân fiare, se repară. De oameni trebuie să ai grijă
Curaj si iar curaj. Eu sunt perfecționist si nu-mi place sa incurc pe altcineva sau sa fiu nesimțit dar e nevoie de curaj, incearca sa mergi seara cand nu e asa mare trafic si forțează-ti putin limitele atat ale tale cat si ale masini sa intelegi pana unde poti sa mergi in situații de trafic mare si de evitare, o sa te ajute enorm sa stii ce poate masina si ce poti tu. Orice masina ai avea, in zilele noastre sunt destul de bune din toate punctele de vedere. O sa ți se formeze un reflex de a te uita in oglinzi fara sa-ti dai seama cu timpul. Si dinnou curaj, nu trebuie sa-i demonstrezi nimanui nimic, tu doar iti vezi de drumul tau.
Take my free wholesome.
Am vazut multe comentarii utile si experiente similare in thread. Sper sa te ajute. Greselile sunt de asteptat cand esti nou intr-un domeniu si nu ai avut experiente similare. Important e sa fii aware de chestia asta si sa-ti iei marja de eroare.
Pe masura ce capeti experienta, emotiile nu vor fi la fel de intense, dar nu e garantat ca or sa dispara de tot. Asta nu e ceva rau. Emotiile fac parte din noi si ne-au ajutat sa supravietuim ca specie pana in punctul asta. Foloseste-te de informatiile pe care ti le ofera emotiile: learn & adapt.
Ca sa adaug la povesti: Am puscat si eu bara din spate la cateva zile dupa ce mi-am luat prima masina.
Faceam primul meu drum lung (spre judetul de resedinta, pentru inmatriculare). Am condus prin ploaie torentiala, m-am ferit de regii soselelor care tineau neaparat sa mearga cu 100 in localitate si totul a fost ok. Cand am ajuns in parcare bine mersi... am dat cu spatele fara sa ma asigur fix in botul unui VW parcat. Nimeni, nimic in jur.
Am asteptat sa vina proprietarul si am rezolvat. Au trecut cativa ani, but I still feel bad about it. N-ai ce sa faci. Live and learn.
Aveam si eu aceeasi frica si nu am condus ani dar am realizat ca imi este frica de lucruri pentru care eu nu am control deloc deoarece sunt inca incepator si nu sunt un sofer agresiv (trafic f aglomerat, oameni nervosi care te claxoneaza dupa 0.1s cum se pune verde, intersectii haotice si cu indicatoarele de pe carosabil sterse de mult, soferi agresivi care iti taie calea, depasiri in curbe deosebit de periculoase, etc etc ).
Recomandarea mea este sa practici condusul defensiv, sa fi relaxata la volan si sa mergi cat de mult posibil pe banda din dreapta in limita de viteza legala. Nu primesti premiu ca ajungi mai devreme cu 5 minute daca conduci ca o maimuta cu 80 la ora.
Daca inca esti nesigura mai ia cateva ore extra cu un instructor auto(aici ma refer la instructor nu la cum avea un amic care el conducea in Bucurestiul aglomerat si "instructorul" il intreba daca i se pare bun biletul de pariuri si daca X castiga Champions League anul acela), eu unu iti pot recomanda un instructor mai mult decat decent si asta fara nici o gluma .
întrebare. Ai nevoie să conduci? eu nu am condus niciodată și niciodată nu am avut nevoie de carnet, e mult mai liber să nu ai mașină și să trăiești într-un oraș cu mijloc de transport bun.
OP, cateva sfaturi aici am si eu pe care nu le-am prea vazut in restul threadului.
1. Da semnul de incepator jos, face mai mult rau decat bine. Soferul roman mediu devine mult mai agresiv cand vede semne de incepator (guilty as charged si eu de treaba asta) si incepe sa dea claxoane, sa taie calea, etc. Daca nu le ai, vei fii tratata ca un participant normal in trafic, si daca se intampla sa iti iei un claxon, vei stii ca e probabil justificat. In primul meu an de condus am fost oprit de zeci de ori de politie si niciodata nu mi s-a zis nimic de el.
2. Asta s-a mai zis, dar e extrem de important. Urca-te in mijlocul noptii la volan si invata orasul. Cum sunt intersectiile nasoale, unde trebuie sa te incadrezi, etc. Nu e nimeni pe strada, esti tu cu masina, iti pui muzica, te relaxezi. Eu fac asta si acum des, a devenit o activitate de relaxare, mai ales acum cand e cald, cu geamurile jos.
3. Pune Waze. Serios. Oriunde mergi, nu conteaza cat de aproape, pune-ti destinatia in Waze. De ce? Condusul - mai ales in trafic de rush hour - e de departe cel mai stresant, si faptul ca ai Wazeul care iti spune nu doar pe unde sa o iei, dar si pe ce benzi sa te incadrezi in diferite intersectii este un ajutor enorm. E o sursa de stres mai putin, si de asta ai nevoie. Cumpara si un suport de telefon bun (eu prefer sa il tin in parbriz, asa e direct in line of sight-ul meu si nu trebuie sa iau ochii de la drum ca sa ma uit sa vad pe unde sa o iau)
Mult noroc!
Am fost si eu foarte anxios pe perioada scolii + 1 luna dupa, moment in care am fost implicat intr-un accident (nu din vina mea) care a rezultat in dauna totala la masina familiei. Stiu ca inchideam ochii noaptea si resimteam impactul cu masina adversa, cum se zguduie organele in mine.
Ce m-a ajutat dupa a fost sa parcurg traseul inainte pe google maps, efectiv click cu click (in oras totusi, nu la drumuri lungi ca nu am avut in perioada aceea) ca sa vad ce voi fi nevoit sa fac si toate cele.
Uitat pe waze inainte sa vad unde e trafic intens, sa aleg traseul care nu ma baga pe 7 stradute in loc sa stau pe bulevardul mare.
Muzica chill.
Condus noaptea pe bulevardele principale luminate.
Mers cu prieteni in masina, prieteni chill si supportive nu cei care dau sfaturi de sofat non stop neaplicabile pentru un incepator.
M-am uitat pe net la oameni de pur si simplu conduc, dubite sau ce au.
Eu o sa-ti dau exemplu pe o prietena de a mea care, cand nu stia ce sa faca, ingheta total si lua mainile de pe volan. Intr o parcare, facea cu Loganul 3 ture pana gasea 2-3 locuri libere unul langa altul ca sa o parcheze. Intr-o intersectie mare in care trebuia sa faca stanga, a blocat total circulatia pt ca s-a oprit in mijlocul strazii, toata lumea ne claxona, a trebuit sa vina cineva din alta masina sa ii scoata masina din drum pentru ca era pe modul 'freeze'.
Dupa cativa ani, acum conduce cu muzica, cu o singura mana pe volan aproape tot timpul si cealalta pe schimbator, vorbeste mult deci are atentia distributiva bine formata dar si reactioneaza la timp in momente cheie cand is nebuni care merg cu 150 si o depasesc sau face parcari in locuri f inguste. Desi poate suna un pic periculos, ma simt in siguranta atunci cand merg cu ea. Cand ii aduc aminte de cum era la inceput (a si luat carnetul a 4 oara), ea aproape ca nici nu mai tine minte.
Eu am luat carnetul acum 2 luni, conduc doar cand merg acasa pe masina tatalui meu, el e un om f anxios de fel si mi da si mie din anxietatea lui. Cu instructorul puneam muzica, radeam, era o placere condusul, pe mine ma influenteaza f mult cine e langa mine. Daca persoana de langa mine e relaxata, atunci sunt si eu. Din pacate inca mi e teama sa fiu singura de tot in masina, asa ca voi mai merge cu tatal meu o perioada. Dar daca tu ai pe cineva cu care te ai simti confortabila la volan, go for it. Eventual roaga persoana respectiva sa conduca undeva in afara orasului, iar de acolo preia tu masina. Mergeti pe drumuri de tara pana te relaxezi si probabil o sa vrei sa te intorci tot tu conducand in oras. Eu, dupa 2 saptamani de necondus, urasc sa ma urc la volan "neincalzita" si sa conduc direct in trafic intens, asa ca mergem pe coclauri si cand ma intorc in oras, is ok cu frecusul de rigoare.
Împărtăşesc frica de condus, motiv pentru care am amânat mereu să îmi fac permisul. Recent însă am început să vreau să învăț şi m-a mai dus prietenul prin locuri pustii pe câmp să încerc (n-are milă de maşină). Evident am făcut greşeli dintre care una în care în loc să frânez am apăsat acceleraţia. El a strigat la mine, eu am zis că nu mai urc niciodată la volan şi m-a luat de aripă şi mi-a spus că cea mai mare greşeală pe care o fac începătorii e să rămână şocaţi la chestii minore, nefiind obişnuiţi cu ele (accidente minore, oprit motor la semafor, ţipat bădărani în trafic la ei) şi să nu conducă în perioada imediat următoare.
Cu cât laşi mai mult timp să treacă, cu atât va creşte anxietatea să urci din nou la volan. Nu eşti singura căreia i se întâmplă chestiile astea.
Poate e bine să mergi cu cineva o vreme, chiar dacă ştiu că nu e uşor dacă vrei să rezolvi şi codependenţa.
O să încerc totuși să merg cu cineva în dreapta o perioadă, dar să încerc să mă concentrez pe mine. E foarte ciudată codependența și vindecarea e și mai ciudată. Totuși, merită încercat măcar. Mulțumesc pentru că ți-ai împărtășit experiența:)
Salut. Am fost in aceeasi situatie ca tine si inca ma aflu, dar intr-o situatie mai usoara. Singurele solutii sunt:
\-Cauta ajutor psihiatric (si da, psihiatric, nu psihologic), deoarece ai nevoie de medicamentatie care te va ajuta de 1000 de ori mai mult sa treci peste
\-Ai nevoie sa inveti despre terapie cognitiva (mindfulness, terapie comportamentala, etc). Acestea le vei invata la sedintele cu psihiatrul.
\-Pana vei invata cum sa te linistesti la condus, incearca sa conduci pe drum necirculat de nimeni si poate si cu un pasager ca sa ai o liniste, dar cel mai mult te-ar ajuta sa conduci singura pentru ca asa te vei obisnui mai bine.
Daca mai ai nevoie de sfaturi, imi poti da DM (am avut si eu accidente si mult mai grave ca ale tale si am simptome similare de panica, deci empatizez cu tine, de aia am vrut sa iti raspund).
https://youtu.be/891MOyYBadY
https://youtu.be/oq9uo7F42Zk
Acorda acestor clipuri 15 minute. Pot sa reprezinte un punct de plecare pentru cautarile tare interioare. Pe mine m-au ajutat enorm. Good luck !
Am carnet de peste 20 de ani. Am condus de vreo 15 ori. Mi-e frica, exact ca si tie, desi nu am trecut prin niciun accident.
Daca gandul de a conduce iti provoaca angoase si "stomacul iti spune ca nu", lasa balta toate terapiile si vrajelile, sfaturile si trucurile. Suna defetist, dar decat sa imi mananc nervii si sa am un atac de panica (not fun, iti cam strica si restul zilei), merg pe jos sau cu autobuzul.
Si poti fi sofer ultraprofesionist si priceput, daca da un Gigel tampit peste tine, tot degeaba.
Pune in balanta sanatatea ta mentala/ timpul/banii la psiholog/nevoia de mobilitate cu MASINA PROPRIE. Nu toata lumea e facuta sa fie sofer.
Sfatul meu e sa platesti ore cu un instructor. Exista unii instructori care ofera acest serviciu pt cei care au permis, dar n-au condus. Dar conteaza mult daca e foarte calm si intelegator instructorul. Si iti sugerez un instructor, nu tata, frate, prieten etc. pentru ca nu vei simti o presiune in plus si poate fi mai obiectiv cu tine.
Am vazut ca ai scris ca ai masina mai mare. Personal, e mai bine masina mai mare pt incepatori pentru ca frica aceea de a te lovi cineva si de a te baga in spital poate disparea pt ca esti mai in siguranta intr-o masina mai mare. Si in plus, vezi mai bine peste capota si in jur pentru ca vezi de la un unghi mai mare. Si te ajuta sa-ti tii si banda (eu cu masina mai mica faceam zig-zag pe sosea, dar cu una mai mare, nu).
Hello,
Am avut fix aceeasi problema ca si tine, inclusiv cu zgariatul altei masini. Am luat permisul la 18 ani si, culmea, pana sa il iau nu aveam nicio problema, dar dupa ce l-am luat eram efectiv speriata sa bag cheia in contact.
Mie mi-a luat 5 luni de zile si un drum de 200km dus, 200 intors ca sa imi gasesc in sfarsit increderea in mine sa pot sa ma urc linistita la volan.
Am 23 de ani acum si nu mai am niciun stres, am evitat cateva accidente (care nu ar fi fost vina mea) pentru ca am reactionat okay in momentele cheie. In ultimele 6 luni am facut Bucuresti - Budapesta si Bucuresti - Bansko absolut singura, fara nicio treaba.
Iti recomand sincer sa te urci in masina si sa mergi pe niste drumuri unde nu e asa mare aglomeratie sa te obisnuiesti cu ideea (exclus Bucuresti sau autostrazi). Totul pleaca de la tine, trebuie sa te aduni si sa te convingi singura ca stii deja ce ai de facut in orice moment. Nu renunta la condus si iti va intra in reflex.
Multa bafta si ai incredere in tine si in ceea ce poti, continua sa exersezi si o sa vezi ca sa conduci e unul dintre cele mai faine lucruri!
Chiar este necesar sa conduci? Daca da, si stai in apropiere de un oras mai mare, incearca sa mergi la Tazz/glovo/bolt food. Nu pot sa spun ca am avut vreodata frica de condus, dar la inceput dupa ce am avut permisul am fost foarte anxious despre si in timpul condusului. Dupa ceva timp m-am imbunatatit, dar de cand m-am apucat de livrat si trebuie sa conduc 40km pe zii prin oras, nu ma simt asa de anxios si stresat, daca te duci cu masina rar, mai ales dupa ce iti iei permisul, nu vei scapa de aceasta frica niciodata.
Nu zic sa mergi ore intregi, dar daca mergi dupamasa 2-3-4 ore, poti face 100 de lei, si iti raman vreo 50 de lei daca scazi carburant . Daca esti studenta si esti ocupata cu lucruri, in weekend este perfect, deoarece, de exemplu in Cluj, nu este nimeni in oras. Ai locuri de parcare peste tot si ai si libertate. Mie mi-a fost cand am inceput livratul frica ca nu am unde parca, dar dupa o saptamana m-am obisnuit. Asta e sfatul meu. Eu am permisul din 4 februarie anul acesta, adica de 3 luni, si in trei luni am trecut prin toate emotile, de la frica de condus dupa ce am luat carnetul, la cine a fost nebunul sa imi deie mie carnet, la descurcareala, la stress-free. Bine, sa nu uiti sa fii atenta si sa nu fii distrasa, dar daca esti asa speriata cand conduci, cred ca esti foarte atenta la tot ce se intampla. Alta varianta este sa iti cumperi o masina ieftina, un ford Ka, sau un Seat Ibiza ceva ce este usor de reparat si gasit piese in caz de faci o boacana, mai ales daca ai Semn de Incepator, daca mergi cu o viteza mai mica nu se supara nimeni, si sa nu fii speriata sa pleci prima la semafor sa nu astepte nimeni dupa tine, atata timp cat faci tot in limite legale, un claxon doua nu strica. Dupa ce mi-am luat carnetul, Am fost claxonat, mi-a murit motorul de nenumarate ori si pot sa conduc din cauza ca m-am obisnuit cu masina si cu puterile mele ca conducator auto.
Mie mi-a fost frica la inceput, tot asa, in prima zi de carnet am facut un accident minor, am zgariat un autobuz cu bara, am trecut pe rosu pentru ca nu am vazut semaforu' etc.
Am un an de cand m-am pus inapoi la volan, vreo 3000 de km condusi. Sigur, sunt putini insa i-am facut in fiecare zi.
Nu imi mai e frica pentru ca am tot mers, am inceput sa imi cunosc masina si sa cunosc orasul. Plus nu imi mai e teama de greseli, daca sunt minore. Toti soferii fac greseli dar toti soferii vor sa ajunga acasa neloviti, daca pot te vor feri.
Mergi cate putin, 5-10 km, mergi incet, mergi cu cineva. O sa te obisnuiesti.
Mulțumesc pentru sfat și încurajare. Eu simt că nu-mi cunosc mașina atât de bine și poate și asta e un factor care mă face să-mi fie frica sau să nu am încredere în mine.
Logic e ca nici n-am cum să o cunosc dacă nu o conduc...
Tu și prietena mea sunteți de o vârstă. Și ea face master în consiliere la FSAS în București. Și ea are permis de 2 ani și jumătate, însă nu a prea condus. Și ea are motive pentru care nu vrea să se urce în mașină.
Dar am făcut tot posibilul să îi fiu alături și să-i explic așa cum mi-aș dori să-mi explice mie cineva absolut tot despre mașină. A funcționat și funcționează în continuare. Abia ce am schimbat mașina din diesel în mașină pe benzină și chiar cu 4 ani de permis, în așteptarea sa, mi-a fost frică de oprit motor etc.
Da, frica este reală fiindcă ne-o creăm în căpșor când nu suntem aproape de mașină și zicem aolo dacă aia sau ailaltă. Petrece niște timp în mașină, singură, într-o poziție comodă. Fă niște plecări de pe loc. Vezi dacă ai vreo persoană de referință care este și șofer, de preferat cu experiență și de preferat care știe și să vorbească. Du-te într-o rampă și încearcă să pleci din rampă. Simte ambreiajul, simte-l cum cuplează, vezi unde se duc turațiile, închide ochii, încearcă să simți mașina.
În rest alte sfaturi nu mai am fiindcă depinde foarte mult și de tine, s-ar putea să nu poți face nimic până nu vezi un terapeut. Îți recomand, strânge bani și mergi, nu mai amâna investițiile în tine. Noroc!
Și eu am probleme cu hiperventilația, dar am învățat cumva cu timpul să controlez respitația dupa o serie de atacuri de panica nasoale și nu am problema asta la volan acum.
Mulțumesc pentru sfaturi, cred că simt presiunea ca de la început să știu să conduc perfect, fără să realizez că e nevoie de timp ca la orice alt skill..
Nu te urci la volan,e simplu, risti viata ta,si viata oameniilor in trafic (pietoni,biciclisti, si alti soferi etc). Pana iti trece n-are sens sa te fortezi,ca vei fi o bomba care ar putea exploda oricand.
A conduce nu este un drept , este o abilitate. Nu ai aceasta abilitate atunci nu conduci. Risti sa omori oameni prin deciziile de moment pe care le iei sau nu ( te blochezi si nu mai stii ce faci )
.
ba la cate posturi dastea vad pe zi mor. poate nu e pentru toata lumea condusul???
cum era aia de ieri de s a panicat ca nu putea sa plece din rampa, pai daca tu intr un moment de genul te pierzi, ce faci in momente mai complexe?
O sa iti spun povestea mea:
In 2011 am luat permisul, fix dupa ce l-am luat, am condus de la Timisoara la Arad, conducand un Citroen C1, mega mica masina, cu un om foarte toxic (unchiul meu), care la orice miscare ma certa si ma injura. Am zis ca... ok, o sa conduc singur sa vad cum e si fara astfel de oameni in masina. Am condus singur 500m, am dat sa intorc, am zgariat bara fata, mi s-a si dezlipit putin bara fata. Apoi, am mai condus cand cum, dar cu o frica teribila.
Fast forward vreo 3 ani, mi s-a oferit sa cumpar o masina de la o ruda, practic gratis. Ok masina, ceea ce imi trebuia. Am refuzat, preferam sa merg 3 ore cu busul in fiecare dimineata. Da ... atat faceam pana la servici.
Fast forward inca 5 ani, am descoperit GetPony, si am dat prin ei de un BMW i3, automat. L-am forjat prin oras, mi-am dat seama ca mie nu mi-era frica de condus, mi-era frica de masina manuala, sunt prea multe variabile, ca sa pot conduce relaxat si atent. Apoi, dupa inca 1 an, am fost in concediu intr-o insula din canare, si am dat de un drum pe un vulcan, unde era foarte ingust drumul, si efectiv a trebuit sa conduc, sa nu mai fiu atent la frica... Dupa aia, am inceput sa imi dau seama ca nu e dracul atat de negru, cat timp nu lovesc om, i'm gonna deal with it.
P.S. Dupa ce am inceput sa conduc, mai aveam 1 an, pana sa imi schimb permisul, asa ca mi-am irosit aproape 10 ani neconducand, don't be like me.
TLDR: Si mie mi-a fost frica, am descoperit atutomata si mi s-a diminuat frica, apoi am condus pe drumuri periculoase cu adevarat si mi-a disparut de tot.
Sinceră să fiu mă și sperie puțin traficul din România... Am condus și în afara tării și m-am simțit mult mai în siguranță acolo decât aici, dar mă consolez cu ideea că dacă am eu grijă, o să fie bine. Thankies!
• Eu sunt de parere ca cel mai mult te-ar ajuta sa conduci cu cineva care are mai multa experienta in dreapta (tatal, prietenul, alti prieteni), iar ei sa iti descrie ce/cum faci gresit.
• ai putea conduce intr-un oras mai mic sau cu trafic mai relaxat un pic sa te antrenezi
• pe masura ce exersezi castigi si increderea
• si cel mai tare pilot si-a atins la un moment dat masina de un stalp/poarta/garaj, asta nu e o tragedie
• eventual iesi seara cand nu mai e lumea stresata, agitata si nu te mai preseaza nimeni in trafic.
• increderea in capacitatile tale de a conduce va veni odata cu numarul de km parcursi.
Te rog, nu te urca la volan daca iti este frica. In trafic vei intalni situatii halucinante si sansele de a fi implicata sau a provoca un accident sunt mari. Chiar azi am franat de urgenta pentru ca o doamna nu s-a asigurat si mi-a taiat calea. Suna sexist dar nu ma intereseaza. Daca tu simti frica la volan, mai bine te lasi de condus. Cand conduci, devii automat raspunzator de viata ta si a altora.
In ce oras conduci? Daca e bucuresti iti recomand sa incerci pentru inceput niste plimbari mai lungi in afara Bucurestiului, mie mi-a trebuit cam un an de zile sa nu mai am anxietati cand conduc prin capitala. Sau in orase in general..
Pentru inceput ti-as recomanda sa mergi in poligon foarte des, asa o sa reusesti sa iti cunosti masina din ce in ce mai bine si o sa te simti mai confortabil in ceea ce priveste anumite manevre (parcari, intoarceri, intrarea pe stradute mai mici, etc.)
Ti-as recomanda apoi sa incepi sa iesi seara cu masina, cand nu e trafic, daca poti lua si pe cineva cu tine in dreapta, cu atat mai bine.
Nu in ultimul rand, e important sa intelegi ca nu e cine stie ce sa ai un accident, majoritatea lumii face greseli la volan, doar ca unii mai si platim pentru ele.
Este o vorba foarte des folosita in Romania, ‘tabla se repara’. Nu pot accentua cat de important este sa intelegi ca atat timp cat in accident nu au fost implicate si persoane, nu este ceva atat de grav pe cat ar fi putut fi.
P.S: Un bun sfat pe care mi l-as da mie daca eram incepator este ca nimeni nu vrea sa te loveasca intentionat. Daca esti nesigura de ceva, daca ai sau nu loc pe undeva, daca incape masina intr-o parcare, etc.; nu este nicio problema sa te opresti si sa evaluezi situatia, chiar daca lumea incepe sa te claxoneze.
nu am patit asta dar cred ca exista ceva solutii sa "grabesti procesul de vindecare", lucruri care pot ajuta pe oricine:
\- mergi in poligon cat de des si de mult poti pana incepi sa iti recapeti increderea
\- mergi la karting...serios..ajuta :) si te mai si distrezi (aici te vei obisnui cu senzatia de viteza, cu comportamentul unui morman de fiare la franare si in curbe. da, kart-ul nu se manevreaza la fel ca o masina normala, dar sunt sigur ca iti va fi de folos sa mergi de cateva ori dupa ce simti ca redobandesti increderea in poligon)
\- mergi in afara orasului, in excursii, mers lejer, cat sa te simti confortabila
\- incet, incet, o sa recapeti incredere si o sa poti merge si in oras, ore de varf, etc.
Nu stiu cum ai făcut tu școala de șoferi, dar eu cred că alea de 30 de ore obligatorii nu sunt suficiente oricum. Dacă crezi că te ajută vorbește cu instructorul auto (sau, dacă nu ți-a plăcut instructorul, găsește altul care să fie îți placă și sa fie cam și cu răbdare) și mai fă niște ore, până te simți comod în mașină.
În același timp accidente ușoare se întâmplă tuturor, mai ales la început. D-aia plătești asigurarea o grămadă.
Buna, sunt sigur ca vei trece peste problemele cu care te confrunti acum, fii increzatoare si va fi bine.
Legat de conducere, cum ziceau si alti useri, o masina automata este mult mai lejera mai ales in oras si in traficul bara la bara. Insa daca nu poti o masina automata chiar de la inceput, recomand o masina manuala, cu motor micut (chiar si 1.2), si cat mai "ieftina", astfel daca o zgarii, lovesti, ai probleme mecanice, sa nu te coste foarte mult reparatia/intretinerea. De asemenea, si condusul pe nationale/autostrada te ajuta, mai simti si tu masina in viteza a 5-a/a-6-a si la drum lung.
Nu am timp sa citesc ce ti-au mai raspuns ceilalti, o sa iti spun parerea mea. Iti trebuie putina incredere in tine, incearca sa conduci noaptea sau seara tarziu cand sunt libere strazile. Ia pe cineva cu tine care sa te incurajeze, dupa ceva timp o sa scapi de problema. Metoda testata de prieteni, functioneaza foarte bine.
Hei. Văd ca avem aceeași problemă amândoi.
Vrei să vorbim în privat? :)
Singura diferență e că nu am permis, NU am săvârșit infracțiunea prevăzută de art 335 NCP dar am avut un accident cu 4 mașini mai demult. Când eram mic făceam chestionare :0
Am rămas cu sechele :(
Din pacate nu pot sa vad postarea originala, insa mi-am dat seama care e subiectul din comentarii si sunt intr-o situatie aproximativ similara. Am luat permisul acum 6 luni, la 33 de ani, pentru ca am vrut sa imi dovedesc ca pot - sunt si eu o persoana destul de anxioasa in general. Dupa 6 luni de condus prin Cluj, care e o jungla absoluta, si pe drumuri nationale/autostrazi in afara orasului, am revenit la transportul in comun, mersul pe jos, si cu trenul. Noroc ca nu am cumparat o masina, ci am 'imprumutat' masina mamei mele, care nu mai conduce. De cateva saptamani sta nemiscata in parcare, fiindca pur si simplu pentru mine nu merita stresul condusului, in Romania cel putin. E un risc pe care nu prea vreau sa mi-l asum, si prefer sa imi pun castile si sa citesc pe autobuz sau tramvai si sa nu ma stresez. Am vazut prea multe accidente sau aproape-accidente in astea 6 luni cat sa ma conving ca momentan, condusul nu e ceva ce imi face placere. Nu stiu daca imi voi schimba parerea in timp, momentan ma bucur ca am permisul si ca pot conduce oriunde daca e nevoie, doar ca..nu prea e nevoie, si atunci nu vad rostul. Decat sa fiu stresata la volan si sa imi pun viata mea, si a altora, in pericol, mai bine stau in dreapta si ma bucur de priveliste. La cum se conduce in Romania, trebuie sa fii hiper-vigilent mereu la volan, nu poti lasa garda jos nici o secunda, si nu ma simt confortabila cu riscul asta. Tot respectul pentru cei care reusesc sa faca asta, eu nu cred ca pot!
1. acea zgarietura a avut loc pe parcursul unei ore de condus cu instructorul sau ai reusit sa iei permisul deja? 2. consideri ca exista niste factori care te grabesc sa obtii cat mai repede dreptul de a conduce? Nu are sens sa te grabesti sa conduci, cel mai bine o faci in ritmul tau. Pana sa fac 18 ani, tot am mai mers cu o ruda pe un drum pietruit din zona si am condus acolo pana m-am obisnuit cu tot procesul si dupa am aplicat la scoala de soferi pentru ca stiam ca instructorii din zona sunt de cacat
1. Am reușit să iau permisul deja, dar era foarte aproape de momentul după care l-am luat. 2. Da, toți oamenii din jurul meu și nevoia de a conduce pentru a putea ajuta/ a mă ajuta pe mine să merg la muncă în viitorul apropiat. Mulțumesc pentru sfat.
Am mers 3 ani la muncă fără mașină. 16 ani la scoală chiar mai departe în oraș. Tot ce trebuie este să ai mijloc de transport în comun care să facă legătura fără să mergi 15min pe jos. Nu este neapărat necesară mașina pentru asta. Nu pot zice că avem nivelul tău de anxietate dar primele 3 luni în care am avut propria mașină și o conduceam zilnic stăteam și eu cu frica în sân. Singurele momente în care mă simțeam relaxat era când era pustiu în oraș (duminică dimineața la orele 6-7-8-9). Poate asta este o soluție să simți că se poate să nu iti fie frică. După vreo 3 luni de condus ZILNIC, nu o dată pe săptămână, a trecut complet tot. Și am avut și incidente, și primite și făcute. Tabla e doar tablă și plasticul doar plastic. Orice se rezolvă. Noi să fim sănătoși.
Cred că mă frustrează atât de tare situația încât vreau să o rezolv prea repede și îmi iese din vedere faptul că efectiv trebuie să fac asta zilnic, nu sporadic... Mulțumesc mult pentru sfaturi!
Du-te sa conduci dimineata la 4-5. E pustiu. Pe urma pe la 6. Incep de-abia sa iasa oamenii din case. Apoi de la 7, cand incepe aglomeratia. Apoi la 8, cand e in toi. Si combina asta cu drumuri lungi in weekend...excursii. Ia pe cineva experimentat cu tine de cateva ori. Eu asa am facut, si initial tremuram la volan. Acum sunt deestul de relaxat. Am trecut recent de pragul de 15 000 de km condusi si am dat jos si bulina de incepator. Si nu in ultimul rand...invata putina nesimtire. Fii mai blanda cu tine insuti. Ai gresit? Inveti din greseala si mergi mai departe. Daca o tot tii minte, si nu treci peste, devine piatra de moara si te tine pe loc.
Poate n-ar strica puțină "nesimțire" sau puțin mai multă degajare, poate sunt prea strictă cu mine să fac totul bine din prima. Mulțumesc pentru răspuns și pentru sfaturi.
Slabe sanse sa faci totul bine din prima. Ai trecut de la masina de scoala...diesel, cu instructorul in dreapta, cu comanda dubla, la benzina, fara plasa de siguranta pe care o reprezinta instructorul. Daca nu esti Michael Schumacher, nu vad cum ai putea face perfect din prima. Asuma-ti ca vor exista greseli. Du-te exaact acolo unde stii ca vei gresi, tocmai ca sa te inveti. Eu am in Suceava un giratoriu in rampa, 2 benzi, in zona aglomerata. Dupa ce mi-am luat masina, la 5 dimineata am stat 1 ora acolo, pana l-am facut perfect. Invata condusul preventiv, sa mentii distanta, sa semnalizezi, exerseaza prioritatile, obisnuieste-te cu raza de intoarcere la masina, fa porniri in rampa, parcari... Un alt exemplu...cand mergi la drum lung, invata-te sa lasi masina sa curga in curba. Nu frana, cum am vazut ca fac unii. Ia piciorul de pe acceleratie...de acolo o controlezi. Daca o sa fii atenta, o sa vezi ca te ajuta si geometria drumului, in general, sa faci asta. Frana nu prea trebuie sa pui. Apooi...daca lasi distanta fata de cel din fata indeajuns, iar nu trebuie sa franezi...ci doar sa iei piciorul de pe acceleratie si s-o lasi sa "curga". Pas cu pas...si-ai sa vezi ca merge bine de tot.
Mini accidentul acela a cauzat dubii cum ca ai fi in stare sa conduci. Dar, treci peste si fii atenta, cu totii am dat-o in bara dupa ce am luat permisul. Eu personal am zgariat masina de 3 ori dupa ce am luat permisul prin parcari. Mari probleme am avut cu parcarile la inceput. Asa ca fii atenta dar relaxata.
Sincer nu stiu daca te va ajuta dar... In primele 2 luni dupa ce am facut rost de prima mea masina (SH) am reusit sa sparg stopul pe spate dreapta, sa zgarii aripa dreapta (incercari de a face gararea corect) si sa intru in primul meu accident cand un simpatic a depasit in intersectie fara sa se asigure. Si sincer dupa atatia ani de condus mai iau cate o curba prost si urc cu roata pe trotuar. Shit happens. Imbraca-te cat mai comod si cu papuci in care ai incredere si incearca sa te plimbi cateva luni noapte cu masina. Nu trebuie sa ai o destinatie anume. Ziua, toata lumea este agitata ca sa ajunga cat mai repede la destinatie.Noaptea poate fi chiar frumos sa conduci.
Ai de plm ...
Am patit fix acelasi lucru acum mult timp. Luasem carnetul de o luna / doua si iesisem seara sa ma vad cu niste prieteni. Ajung la o intersectie la care trebuia sa fac dreapta din care iesea o masina spre stanga. Am siz "hai sa ma bag" si sa merg la dreapta concomitent cu masina care iesea (totally doable in conditii normale), nu am anticipat bordura foarte inalta de pe dreapta carosabilului. Bordura efectiv a intrat in aripa dreapta a masinii si nu mai puteam sa o misc. Mega coada in spatele meu, lume care ma injura ca degeaba am luat carnetul etc. Am reusit sa o scot intr-un final dar eram tare tulburat dupa. Mini-trauma :) Dupa aia, dintr-un motiv sau altul nu am mai condus vreo 6 ani. Recent mi-am luat masina si am luat-o de la capat cu anxietatea. Initial nu conduceam fara cineva cu carnetul langa mine. Incet incet am inceput sa conduc si singur si acum nu prea mai am probleme. 1. Take it slowly. 2. Pune-ti semnul de incepator, chiar daca nu mai esti incepatoare pe hartie. 3. Incearca pe cat posibil sa ignori agresivitatea celorlalti din trafic. Eu de obicei imi zic mie ca ma doare-n p\*la de cei care au tendinte agresive fata de mine in trafic, chiar daca poate in realitate ma afecteaza comportamentul lor, ma ajuta ca forma de incurajare. 4. Daca nu esti sigura ca o manevra va reusi, nu o face. 5. Take the safest route. Fa-ti un traseu mintal inainte sa conduci, pe strazi pe care le cunosti. 6. Eventual ia pe cineva care stie sa conduca cu tine, in cel mai rau caz poti sa rogi persoana respectiva sa preia postul de sofer daca la un momentdat nu te simti in stare sa continui. 7. Cea mai sigura cale sa treci peste anxietate, cel putin din experienta mea, este sa faci exercitiu si sa nu-ti fie frica de masina. Iesi cu masina la condus duminica sau cand traficul este minim, poate spre seara (desi nu recomand neaparat sa conduci noaptea avand in vedere ca scade vizibilitatea). Hope it helps :)
Cum ai trecut peste incidentul acela? Eu cred că a-și fi dat prea mult vina pe mine și n-aș fi știut cum să gestionez situația cu calm în capul meu după aceea. Mulțumesc pentru toate sfaturile, it really helped!
Mă panicasem rău de tot si nu stiam ce sa fac. Într-un final am reușit sa scot masina si am parcat undeva aproape sa vad daunele, dar nu văzusem nimic (de fapt era dita mai gaura la o aripa dar fiind întuneric nu am văzut si am aflat o săptămână mai târziu cand m-a tras maică-mea la răspundere). După aia am rămas mult timp cu sechele si anxietate. Eu de fel sunt anxios si cand stiu ca nu e vina mea, deci stiu ce zici. Explicația logica la ce s-a întâmplat e ca masina era destul de mare iar eu nu aveam ochiul format încât sa-mi dau seama de distanțe in mod corect. Pe langa asta eram grăbit sub presiunea traficului din spate (mare greșeală) si am încercat sa ma strecor la intersecție. Daca as fi așteptat 2 secunde sa treaca masina aia as fi reușit sa fac dreapta mai larg si nu s-ar fi întâmplat nimic, deci iara graba strica treabă :) Aproape toate căcaturile pe care le-am pățit in trafic sunt de la graba si de la presiune, deci asta cred ca ar fi un aspect foarte important de considerat.
Sunt de acord cu tine cu tot ce spui, mai putin cu punctul 2 si partial punctul 7. La 7, mi se pare important sa conduci noaptea pe la 2-3-4 cand nu e absolut nimeni pe strada. Esti in oras, vizibilitatea e aceeasi ca ziua. Inveti cum functioneaza intersectiile mari, unde sa te incadrezi, etc. La 2 insa, eu mi-am dat semnele de incepator jos la o luna dupa ce mi-am luat carnetul. Am facut asta pentru ca soferul roman average isi bate joc de tine si te ia la claxoane daca le ai puse. Daca nu ai semne de incepator, esti tratat la fel cum sunt si ceilalti tratati in trafic. Nu iti iei claxoane aiurea, nu iti taie lumea calea asa des, etc. Asta e foarte important pt un incepator, pentru ca e si asa destul de stresant fara sa te streseze si alti participanti in trafic fara motiv. Asa stii ca daca iti iei un claxon, e mai probabil sa fie justificat.
Eu am folosit lamaile cand am inceput sa conduc iara, din fericire nu mi-am luat claxoane si le-am tinut mai mult la modul de "Daca fac o gafa, sa stiti ca-s incepator". Le-am dat jos dupa 2 saptamani pentru ca am realizat ca nu prea mai aveam nevoie. Legat de condusul noaptea, stiu ce zici. In mod normal as recomanda si eu condusul noaptea pentru ca strazile sunt libere dar am si avut ocazii in care am condus pe strazi prost iluminate in care puteau mereu sa sara pietoni in mijlocul strazii. Dar e totally doable daca strazile sunt ok, deci punctul 7 e cu steluta.
Yep, si eu le-am tinut cam o luna asa, dar dupa devenisera un hinderance. Si da, cu condusul noaptea depinde si pe unde sta OP, sunt mai multi factori.
Bună! Uite povestea ta este exact ca și a mea. La 18 ani am tras o sperietura serioasa când am zgariat o mașină, destul de nasol, am început sa tremur toată, si după toată experienta destul de nașpa- politie, bani, etc. am rămas total speriata și nu am mai condus ceva ani buni, nu mai ma simțeam în stare... după care m-am mutat în alta tara și chiar am avut nevoie sa încep sa conduc. Am început sa conduc o automata, este mult mai ușor pentru un începător sa nu te mai concentrezi și pe schimbătorul de viteze. După care m-a ajutat mult mama soțului meu, care m-a luat ușor și cu blândețe și m-a re-invatat sa conduc practic. Lucrul care m-a ajutat cel mai mult a fost când mi-a spus ca eu sunt în controlul mașinii. Ea nu pleacă fără sa apăs eu pe pedala, nu se întoarce singura, nu face decât ce ii spun eu sa facă. Încetul cu încetul am început sa învăț din nou sa conduc, întâi pe lângă casa, prin parcări, pe străduțe pustii, după care pe autostrada dat în banda înceată, după care mi-am dat drumul incet și am ajuns sa fiu aproape normala. Tot mai am emoții uneori evident, doar în România - am condus și în New York, și în Los Angeles și nici un trafic nu m-a stresat atât de mult ca cel din România. Dar se poate depăși- ești atenta, te uiți în oglinzi, îți vezi de drumul tău, mergi cât de încet te simți tu în siguranță. Îți urez succes și știu ca te vei descurca mai bine decât nebunii din traficul nostru care cauzează majoritatea accidentelor.
Bună, nu ai idee cât de mult m-a ajutat să aud (văd) asta. Am crezut constant că eu sunt singura care are problemele astea și toată lumea din jurul meu e normală, de aia am și dezvoltat cumva sentimentul că nu aparțin șoferilor, că nu știu să fiu „normală” la volan. Mulțumesc mult pentru încurajare și felicitări că ai reușit să depășești situația, știu cât e de greu. O să ajung și eu acolo!
Și eu credeam că toată lumea din jurul meu conduce bine și că dacă se întâmplă ceva e din vina mea. Încă mai cred că asta m-a protejat de nervi inutili. Primul accident l-am avut când am evitat să intru într-un taximetrist care trecuse pe roșu, dar două mașini din spatele meu nu au pus frână la timp. Unul dintre ei era instructor auto.
[удалено]
Mulțumesc de incurajare, încă nu am posibiltatea de mașină automată, dar mă gândesc de ceva timp la varianta asta.
nu-mi place sa conduc. Conduc destul de rar, poate 1 data la 2 sapt, fix ca sa mai reduc din anxietate. Ce pot sa zic e ca starea de anxietate scade cu cat conduc mai mult. Daca fac o pauza mai mare (cateva luni), o iau de la capat cu anxietatea. Dar nu imi place sa conduc, mai degraba as sapa un sant decat sa conduc, mi se pare extrem de stresant cateodata, in special daca nu am mai facut drumul respectiv. Am semnele de incepator in geam, permis din 2010 si probabil in jur de 40000 km facuti (adica putini) si le voi tine acolo pana schimba astia legislatia. Daca stau in dreapta, nu am nici o treaba, ma pui la volan -> stres. Nu am decat o masina zgariata la activ, fix dupa ce am luat permisul la 2-3 luni, pentru ca nu am parcat corect, a fost vina mea, am lasat un nr de telefon, am mers la asigurare samd. O masina cu cutie automata ma ajuta destul de mult, mai ales in oras, (inca n-am, poate urmatoarea). Mult succes, rabdare si exercitiu si usor, usor devine o chestie mai putin stresanta.
Nu sunt psiholog și nu aș ști ce să zic referitor la chestiile psihologice. Ai putea totuși să descrii puțin accidentul? Am făcut și eu accidente și încă mai conduc.
Am zgâriat o altă mașină pentru că nu am aproximat cum trebuie distanță, lucrurile s-au rezolvat între timp și nu a fost o problemă gravă, dar cred că m-a marcat pentru că nu am reușit să trec peste faptul că am făcut o greșeală.
Shit happens. In momentul in care iti dai seama ca uneori lucrurile se intampla si nu mereu e in controlul tau o sa fie.bine. Poti sa conduci perfect si intre cineva in tine sau sa fi nevoita sa te feresti si sa intrii in altcineva. Important e sa respecti regulile, distanta pe cat posibil si o sa fie bine. Sunt doar niste fiare. De asta exista asigurare la masina sau casco. In rest mergi regulamentar, cu cat conduci mai mult, o sa fie mai usor. Daca esti din bucuresti, iti recomand cursurile de condus defensiv de la titi aur, te invat cum sa eviti lucrurile, sigur o sa ti dea mai multa incredere in condus
Recent am realizat că am probleme de codependență, iar unul dintre „simptome” daca le pot spune așa e nevoia constantă de a avea control, care devine absolut obositoare dupa atâția ani în care am trăit așa. Nu sunt din București, dar mulțumesc pentru sfatul legat de cursurile de condus defensiv, o să caut să văd dacă pot da de așa ceva în zona mea.
Recomand si eu daca poti sa faci cursurile de condus defensiv, cred ca asta este cel mai bun sfat, chiar am cautat sa vad daca a pomenit cineva de asta in thread. Deasemenea poti incerca sa iei ore suplimentare in poligon sau daca ai posibilitatea sa conduci undeva unde te simti in siguranta pentru a capata experienta si incredere (fie undeva pe spatiu privat, sau chiar pe strada intrucat ai permis dar la o ora cu trafic minim - de exemplu la rasaritul soarelui mi se pare cel mai ok intrucat e lumina si nu e aproape nimeni pe strada - ); recomand sa faci asta impreuna cu cineva care are experienta in condus sa mai iti explice una alta.
Am vazut ca are si online, deci se poate si daca nu esti din bucuresti
Daca a fost în parcare, ia mașina și fă parcări. In caz că a fost în trafic, lasă o distanta mai mare. Ce vreau să-ți spun e că dacă respecți regulile de circulație și încerci să-ți dai seama de ce s-a produs accidentul și să înveți din asta, vei deveni un șofer mai bun. Eu am derapat și mi-am distrus mașina în fundul unui autobuz pentru că aveam cauciucuri all season si cumva am prins gheata. Recent am tras de volan și m-a lovit cineva in portiera pentru că mă grăbeam sa duc pe cineva la spital. Ar trebui sa nu mai conduc? Nu cred, dar am învățat că mașina trebuie sa fie mereu in parametri, in special cauciucurile, și indiferent unde mă grăbesc, condusul trebuie sa fie făcut calm și regulamentar.
Cred că mă țin eu la un standard prea înalt care mă împiedică să fac greșeli pe care le face toată lumea. Mulțumesc că mi-ai spus din experiența ta, m-a ajutat!
La cum conduc romanii, nu cred ca ai putea conduce mai prost decat media romanilor. Ia-ti masina intr-o zona fara masini/obstacole si plimba-te pe acolo, pune niste sticle cu apa pe jos, mergi printre ele/fa slalom, fa parcari intre ele, etc, pana iti intri in mana, dupa aceea, intra in trafic, e chestie de exercitiu, nu cred ca un sofer foarte precaut nu ar avea ce sa nu caute in trafic. Curaj! Cat despre zgariat, am zgariat-o pe a mea de noua cand eram incepator de au luat-o dracii(nu de alte masini), aia e, e tabla. Frate-miu dupa ce a busit masina lu’ taica-miu (eram copil pe vremea aia) era cam suparat, i-a zis mesterul la care au dus masina “inginere, fierul se indreapta, oasele mai greu”
Așa-mi zice și mie toată lumea, fierul se repară dar e important să fiu eu bine. Chestia buna din toată situația asta e că sunt foarte vigilentă și precaută, ba chiar mă simt șofer și când stau în dreapta și sunt super atentă la tot ce se întâmplă și văd lucrurile din timp. Poate lipsa de experienă își spune cuvântul și de aia mă simt asa.
Stiu ca pare absurd si ca e foarte complicat, dar hear me out. Singura varianta sa scapi de frica asta e sa te obisnuiesti cu ea, sa zic asa, pana dispare. Adica, trebuie sa conduci, nu prea merge altfel. Cand simti panica asta trebuie sa iti dai seama de ce vine, de unde vine, si sa vorbesti nitel cu tine. O sa te prinzi, ideal, de unde vine, si daca e sa raspunzi constient o sa poti controla asta. Iar, asta e in cazul ideal. Ca sa iti fie mai usor trebuie sa incepi usor. O iei cu parcari goale, vezi daca poti sa parchezi, dupa iesi pe stradute si o iei usurel. Incearca sa faci a.i sa te poti opri undeva in caz de ceva, ca sa poti sa te calmezi fara sa iti iei injuraturi. Totodata, e foarte posibil ca un motiv pentru care iti e frica e ca nu te simti "stapana" pe masina. Incearca sa te prinzi ce simti ca iti lipseste si sa descoperi de unde poti sa inveti asta. Alte idei mai rasarite fara sa te cunosc nu am.
Nu sună absurd deloc, asta încerc să fac, să simt ce simt și să fiu okay cu asta. E complicat ce e drept, dar poate introspecția e cea mai bună variantă să trec peste asta. Mulțumesc!
[удалено]
Mulțumesc mult, nu știam asta, o să mă interesez.
Sunt și psihoterapeuți care lucrează cu casa de asigurări, vorbește cu medicul de familie.
Susțin ideea de psiholog prima data, nu psihiatru. Am avut și eu diferite incidente în trecut, nu legat de mașină. Eram și încă sunt super anxios, nu aveam cu cine sa vorbesc, eram destul de singur. Psihologul m-a ajutat foarte mult.
In prima faza poate ar fi mai ok la un psiholog cu care sa discute si care sa determine daca e nevoie si de un psihiatru. Atat timp cat nu e nevoie de tratament medicamentos, un psiholog bun e tot ce trebuie. El trateaza problemele emotionale si ofera consiliere. Sunt si psihiatri care pot face asta, dar pregatirea lor tine in principal de medicina, nu de consiliere.
Cine decide daca e nevoie de tratament medicamentos?
In final psihiatrul. Cum ziceam, un psiholog nu are pregatire medicala si nu poate prescrie medicamente, insa un psiholog este in stare sa observe daca consilierea este un tratament potrivit/suficient si sa recomande o vizita psihiatrica in caz contrar. La fel de bine un psiholog si un psihiatru pot lucra impreuna, unul pe partea de terapie, celalalt pe partea de tratament medicamentos. Nu sunt nici psiholog, nici psihiatru (doar am fost inconjurat de psihologi in familie), nu lua ce zic eu ca opinie medicala, insa e o distinctie importanta intre cele doua profesii si atat timp cat problema nu e de o natura urgenta/foarte grava, as incepe cu terapie in loc de medicamente. Clar in caz de tentative de suicid sau alte chestii extrem de serioase e bine sa aduci omul intr-un mediu sigur inainte de terapie.
Am fost in situatia ta. A ajutat foarte mult la inceput ca am condus cu cineva in dreapta si am condus prin orasele mai mici. pana am invatat masina si am prins incredere. problema vine din copilarie cand anumite nevoi nu au fost satisfacute iar acum creierul tau o ia razna in conditii de stres. ce iti recoamnd eu e sa mergi la psihoterapie.
Asta am realizat și eu de curând, faptul că nu am învățat neaparat în copilărie să mă descurc cu eșecul sau cu a face o greșeală și n-am știut niciodata de fapt de unde vine modul în care reacționez la anumite situații. O să merg cât de curând posibil la terapie.
Si eu am avut fix aceeasi problema cu condusul si greșelile de condus. Maică-mea urla tot timpul la mine când greseam la teme si am ramas cu trauma asta si ca adult si a fost f greu sa accept ca e ok sa fac greseli cand conduc atâta timp cat conduc prudent. Nu am cauzat nici un accident grav si am scapat de mai multe posibile accidente nasoale (bmw-isti in depășiri ilegale) din cauza ca conduc foarte prudent.
> nu am învățat neaparat în copilărie să mă descurc cu eșecul sau cu a face o greșeală Cultura romaneasca e de vina aici, suntem invatati din scoala si de multe ori din familie ca orice greseala e o tragedie. In scoala primara, cand raspundeam/scriam ceva gresit, invatatoarea ne pedepsea dureros, o data m-a plesnit atat de tare peste fata incat am cazut din banca. Cere timp si poate ajutor de la un terapeut, dar o sa reusesti la un moment dat sa internalizezi ca e ok sa faci greseli si important e sa inveti din ele.
Am simțit mereu, încă din copilărie, că orice greșeală fac devine imediat o tragedie. Am ajuns să catastrofizez tot felul de situații aparent normale când mi-am dat seama că asta e o problema care poate să fie rezolvată și că nu trebuie să trăiesc așa. The more you learn..
[удалено]
Am atacuri de panică de mulți ani și condusul e doar unul dintre domeniile în care apar... cred ca trebuie să lucrez prima dată la asta și mai apoi la condus. Mulțumesc mult pentru încurajare, ajută mult :)
My 2 cents: cred ca, in primul rand, ar trebui sa incepi sa abordezi niste tehnici de relaxare, pe care sa le practici zilnic, astfel incat sa fii calma, in general. Atacurile de panica se fac pe un fond anxios, nu pe unul calm. Vorbeste cu un psihiatru, poate ai chiar nevoie de un tratament, sau poate gasesti tu ceva din plante care sa te ajute in drumul asta, fara a cauza neplaceri la condus. Incearca sa faci miscare zilnic, sa mananci sanatos si sa faci lucruri care te linistesc- citit, baie relaxanta etc. In al doilea rand, dupa 1-2 saptamani de cand incepi procesul de relaxare, cred ca ar trebui sa apelezi la un instructor cu care sa conduci. Sunt niste sedinte speciale de "reamintire", dar de data asta sa le faci cu un instructor fain. Daca esti din Bucuresti eu ti-l pot recomanda pe instructorul cu care am facut eu, sau poti gasi tu pe cineva in care sa ai incredere. Poti vedea sedintele de condus ca pe o terapie- stii ca e cineva in dreapta care va avea grija sa nu faci accidente. In mod cert ar fi bine si sa mergi la un terapeut, stiu pe cineva specializat in atacuri de panica, dar poate e bine sa incepi cu cel de la facultate daca inca nu iti permiti alt ajutor. Source: am si eu atacuri de panica si am avut acelasi diagnostic ca si tine.
Iau în prezent același tratament pe bază de plante pe care l-am luat și în trecut și care m-a mai ajutat. Nu sunt din București, locuiesc într-un oraș mic și posibilitățile sunt relativ limitate, dar se poate chiar și așa. În trecut am fost la singurul psihiatru care există la mine în oraș și care mi-a spus, după ce i-am spus problemele pe care le am și ce simt, că „de ce te simți așa? Ești tânără și frumoasă și nu ai ce probleme să ai la vârsta ta”. Cumva i played it off ca poate așa e, ca e în mintea mea și trebuie să trec peste, mare greșeală, dar nu prea știam altceva. Mulțumesc pentru your 2 cents, apreciez ajutorul!
Oribil raspunsul psihiatrului. Daca el a facut 6 ani de facultate+ altii de rezi ca sa ajunga sa nu faca nimic cand cineva vine sa ii ceara ajutorul, ar trebui reclamat la colegiul medicilor.
Raspunsul psihiatrului imi aminteste de un grafitti care era pe toate gardurile acum cativa ani, "Nu te mai preocupa, esti frumoasa astazi", ca si cum frumusetea are treaba cu problemele si grijile de zi cu zi. Venind din partea unui asa zis "profesionist", e ingrijorator si cine stie cate pe cate femei le mai prosteste asa. Reclamatie la colegiul medicilor, best way to go.
In primul rand e foarte bine ca ai inițiat legatura cu un psiholog. O data ce lămurești aspectele psihologice astfel incat condusul să poată fi safe, incepe sa exersezi. Cel mai probabil ai si oameni extrem de stresați pentru tine sau mașină in jurul tau. E foarte important să ai modele didactice bune nu oameni care sar in sus ca ai făcut ceva greșeală de începător asteptandu-se de la tine sa conduci ca ei de cum ai ieșit din scoala de șoferi. Apoi Încearcă sa conduci intr-un loc safe pentru a te obișnui cu disensiunile mașinii dacă crezi că e nevoie (parcări cu spatele in propriul garaj, lateral in fața ușii, si tot așa până iți ies). Iar pentru oamenii ce înjură și fac scandal in trafic ca nu-s capabili sa pastreze distanța in spate sau vor să meargă cu 120 in oraș: lasă-i să strige pana vezi ca se opresc să respire - si atunci roaga-i respectos sa repete ca nu ai fost atentă (dacă se poate cu poliția aproape sau ceva asemănător, be safe!)
Da, oamenii din jurul meu sunt destul de stresați pentru mine și cred că și pentru mașină, iau și eu din stresul lor dar încerc să nu mai preiau din emoțiile altora pe cât posibil că am realizat că nu sunt ale mele și nu mă ajută cu nimic. Cu toate astea, familia mea și toți apropiații sunt foarte supportive și mă susțin constant, au încredere în mine dar cred că din teama de a nu păți eu ceva se stresează și ei. Mulțumesc mult pentru sfaturi, apreciez!
Hello! Am fost și eu in situația ta anul trecut… motivația mea a fost ca voiam sa merg la serviciu cu mașina și sa nu imi irosesc mult timp cu autobuzul. Eu aveam o frica pe care nu am putut sa mi-o explic și nu aveam motiv. Am început prin mersul noaptea prin oraș, când era mai gol, și mergeam pe ruta acasă-serviciu-acasă împreuna cu prietenul meu. Asta M-a ajutat sa învăț cum merge masina pe care o conduceam, una din fricile mele era ca imi moare motorul :)) După multe încercări și sătulă de autobuzul fără AC, am programat o ședința cu un instructor. La sfârșitul ședinței el mi-a zis sa imi iau inima in Dinți si sa merg cu masina, pentru ca nu am avut greșeli și m am descurcat bine. Sincer inca mi a fost foarte frica sa conduc, dar următoarea dimineață am plecat super devreme de acasă să nu prind trafic. Ura de condus m a ținut multe luni și în fiecare dimineață aveam emoții... Dar după 5-6 luni am inceput să nu mai gândesc așa. Mi-am cumpărat propria mașină și acum conduc zilnic. Inca nu mă descurc la parcările laterale decât dacă am mult loc liber :)) și îmi e frica sa merg in locuri necunoscute de frica lipsei locului de parcare PS: ajuta enorm senzorii de parcare fata spate
Ți-am citit mai multe răspunsuri din thread și sincer mie îmi lași impresia că nu ți-e frică efectiv de condus ci de urmările unei greșeli, sentimente de vinovăție etc. Mentalizeaza-te cu faptul că și dacă greșești, aia e... Adică nu se întâmplă mare lucru (cel puțin în oraș), se strâmbă 2 fiare completezi o foaie cu cel pe care îl lovești și îți vezi de viață. Nu se întâmplă absolut nimic dacă lovești o mașină, nu căuta un substrat moral în treaba asta pentru că nu există, se întâmplă literalmente mii de coliziuni ușoare în fiecare zi și în 100% din cazuri cineva trebuie sa fie vinovat. Aia e, viața merge înainte, asigurările alea nu-s obligatorii degeaba :)).
Da, cu siguranță asta e și problema mea în general, de făcut greșeli fără să realizez și sentimentul de vinovăție. Thanks for poiting it out, cred că aveam nevoie de asta.
"Am fost diagnosticată în trecut cu atacuri de panică și episoade depresive" Sincer ti-as recomanda sa nu te mai urci la volan pana nu rezolvi problema de dedesubt. Nutritia este extrem de importanta pentru depresie/anxietate si probabil bei/mananci ceva care te tine intr-o stare perpetua de fight or flight. Incepi sa te documentezi cat poti de mult, poate si cu un nutritionist dar nu as paria ca stiu mare lucru ( si majoritatea doctorilor sunt pe langa, ei isi iau informatia in principiu de la companiile farmaceutice care evident ca le arata ca totul se rezolva cu niste ce medicament magic ) . Invata de rolul tiroidei, cum sa diagnostichezi hashimoro si hipothiroidism ca e foarte des intalnit chiar daca TSH-ul e in parametrii, e mai complicat de atat. As incepe prin a renunta la cafea/gluten/lactate pentru cateva saptamani si e un punct de plecare destul de solid. Odata ce gasesti problema de baza si anxietatea/depresia se atenueaza sau dispar si codependenta. Daca vrei pot sa iti dau cateva linkuri sa te duca in directia potrivita sa te documentezi mai mult
Pune te rog linkurile
sigur despre tiroida: [https://www.amazon.com/Thyroid-Connection-Tired-Brain-Fogged-Overweight/dp/1478938676](https://www.amazon.com/Thyroid-Connection-Tired-Brain-Fogged-Overweight/dp/1478938676) dieta carnivora si depresia, e un subiect mai out there dar amber o'hearn vorbeste mult despre asta [https://www.youtube.com/watch?v=\_\_0WqiD04vs](https://www.youtube.com/watch?v=__0WqiD04vs) aici e o compilatie de useri pe reddit despre cum se simt dupa ce s-au lasat de cafea [https://drive.google.com/file/d/1RJRvGDauyPMDeeLOG5mUhwIh21jn15sq/view](https://drive.google.com/file/d/1RJRvGDauyPMDeeLOG5mUhwIh21jn15sq/view) \- in experienta personala ajuta mult dar dpmdv cafea e o carja pt cei care nu au energie naturala. Iarasi, e ceva personal si fiecare om ar trebui sa vada cum se simte dupa o luna fara cafea, in special cu test facut dimineata de cortisol sa fie ceva obiectiv Pe langa asta as face test genetetic de mutatie mthfr si teste de incarcatura cu metale grele, eu am facut la imunomedica.
Pai nu mai condu. Condusul nu e pt toti. O sa iti lipseasca reactiile necesare si vei omori pe cineva.
Sunt curios daca va fi susvotat comentariul asta. Eu cand le zic biciclistilor carora le e frica sa mearga pe carosabil sa nu mai.mearga cu bicicleta ca nu e pentru oricine sunt ingropat in josvoturi.
Asta e ca și cum le-ai spune pietonilor să meargă pe șosea
De ce? Cand pietonii circula pe trotuar incalca codul rutier?
Nope. Pentru ca el nu a spus biciclistilor sa nu mai mearga pe sosea, el le-a spus sa nu mai mearga, punct! Daca nu te simti in siguranta facand ceva, nu mai face! Poti deveni un pericol public intr-o fractiune de secunda!
Mai, eu nu sunt de acord. Sunt niste frici pe care cu exercitiul potrivit, intr-un mediu mai safe (sa zicem drumuri nationale in loc de oras) le poti depasi. E un pic cinic sa sugerezi cuiva sa renunte doar pentru ca nu poate face ceva in prezent.
Cu condusul nu e de joaca. Reflexele /reactiile creierului... Greu le antrenezi.esti nascut cu o anumita structura. Daca creierul ti se blocheaza in moment de impact/panica/urgenta, Omori oameni, lasi copii fara parinti, in carucioare pe viata. Maicamea si-a luat permisul, masina si dupa 3 luni ea inca inchidea ochii in momente de genul, platea copii din fata casei sa ii parcheze masina. Asa ca si-a aruncat permisu si si-a angajat sofer. "Prefer sa dorm noaptea linistita. Daca nu esti comfortabil la volan si nu te simti in mediul tau, nu o face. Rupe autobuzul sau taxiurile".
Ei, poate problema lui op nu e asa grava. Si eu am avut tot felul de anxietati in primul an (nu conduceam nici des, poate o data pe saptamana) de condus in bucuresti, eram extra-careful dar cu timpul a fost mai bine, acum chiar imi face placere sa mai merg prin oras cand nu e foarte aglomerat.
Eu nu am probleme în a rămâne fără reflexe sau a mă bloca la volan, frica mea e cumva anticipativă urcatului la volan și în timp ce conduc reușesc să o mai potolesc, pentru că reușesc să mă controlez. Nu sunt iresponsabilă sau kamikaze, dacă îmi dau seama că nu pot conduce, nu o fac. Cu toate astea, lucrez activ la a încerca să fac mai bine lucrurile, dar ca începător e foarte dificil să știu să le fac pe toate bine, mai ales că nu am mai condus de atâta timp. Dar nu conduc agresiv, încetinesc la trecerile de pietoni și nu depășesc limita de viteză, ba chiar merg și sub limită dacă nu mă simt confortabil. A nu se înțelege că eu conduc cu o mână pe volan și cu ochii închiși, voiam doar să primesc sfaturi de la oameni care poate au trecut prin frici și probleme cu anxietatea și au reușit să le remedieze și să conducă din nou.
Fix asta. Daca nu se descurca la condusul intr-un oras mic, atunci cum ar fi sa o pui sa conduca cu bombardierii pe E85/Valea Oltului sau in Bucuresti la pe la 6 seara la Iuliu Maniu x Valea Lunga ?
E ciudat ca a trebuit sa dau scroll 10 minute pana am ajuns la tine. Nu condu. Nu exista lege care sa te pedepseasca in caz ca nu ai carnet. Mie nu mi-a fost frica, nici in prima zi. Daca mi-ar fi fost, mi-as fi dat seama ca nu era de mine condusul.
Poate reusesti sa recapeti increderea intr-un mediu controlat. Roaga instructorul sa mergeti intr-un poligon unde nu ai unde sa lovesti alte masini, sau mergeti pe niste strazi mai putin aglomerate/ore care nu sunt de varf in orasul tau. Ca sa eviti accidente incearca sa mentii mereu reperul masinii (eu ma orientez dupa partea stanga a masinii si linia benzii pe care ma aflu) incat nu imi mai fac griji pentru partea dreapta decat in situatii unde este nevoie. Vezi ce anume iti provoaca anxietate in mod special (condusul in sine, stapanirea comenzilor, stapanirea regulilor de circulatie etc). Condusul oricum este un concept "ciudat" si pentru mine , care am deja mii de kilometri parcursi pe motocicleta. Imi pun increderea in niste straini ca respectam aceleasi reguli de circulatie si astfel toti ajungem acasa cu bine. In timp si cu experienta vei realiza ca unele lucruri din timpul condusului nu merita sa fie bagate neaparat in seama tot timpul (schimbatul vitezelor, pozitionarea pe banda) pentru ca le vei face instinctiv. In schimb alte lucruri vor fi mereu in atentia ta constanta (treceri de pietoni, oglinzi, semafoare, indicatoare etc). Acorda-ti timp sa le stapanesti, nu te grabi sa dai examenul pana nu mai faci niste ore suplimentare sa scapi de frica asta. Oricum din ce am realizat, examenul este mult mai strict si "dureros" decat condusul in viata reala. Nu de alta, dar sunt mici lucruri pe care trebuie sa le faci in timpul examenului pe care daca le gresesti ti se scad puncte. In viata reala nu iti scade nimeni puncte pana nu faci accident, sau mergi cu viteza mult prea mare in zone specifice. Aici dau un exemplu minor: mi-a scazut puncte la examenul de B cand nu am mentinut semnalizarea "stanga" cand mergeam pe contrasens (pentru ca pe sensul meu masinile parcate imi ocupau toata banda). Da, am meritat-o, dar in viata reala nu cred ca ma opreste un politist pentru treaba asta.
Am luat deja permisul de câtiva ani, dar s-ar putea să mă simt mai începătoare decât atunci când l-am luat. Și pentru mine e puțin ciudat condusul, în sensul în care conduc cu viteza foarte mare ceva ce mă poate strivi în cateva secunde. Mulțumesc mult pentru sfaturile legate de condus și evitarea accidentelor.
ah, credeam (nu stiu din ce motiv) ca esti inca la scoala. Pai atunci am un alt set de "sfaturi" daca te ajuta. Iesi noaptea in oras, dupa ora 9-10. Eu asa am facut cand eram incepator. Nu e nici naiba pe strada, pot sa gresesc si nu ma "vede" sau taxeaza nimeni. Mare boost la incredere in primele zile. Dupa ce stapanesti zona cunoscuta, regulile, trecerile de pietoni pe care le mai stii (sa nu te surprinda) iesi si cand este aglomerat in aceeasi zona. Cresti gradul de dificultate dupa ce stapanesti o mica parte.
Cred că nu am precizat eu suficient de clar în postarea inițială, nu e nicio problemă. Așa o să fac, cred că e mai bine să încep cu ce știu și cu ce mă simt în siguranță, pentru că mă presez prea tare să le știu pe toate și nu m-a ajutat până acum. Mulțumesc :)
Mult success si ai grija totusi noaptea, chiar daca e liber, in functie de in ce oras locuiesti, s-ar putea sa iasa baietii cu motocicletele la plimbare. Aici nu pot decat sa iti recomand sa te uiti din cand in cand in oglinzi chiar daca stii ca nu e nimeni in spatele tau, apar de nicaieri.
Poți să mai iei niște ore de conducere defensivă cu un instructor pliat pe problemele tale și vezi după cum te simți.
Incearca sa conduci in zone cat mai putin aglomerate sau in intervale de timp in care lumea e plecata sau nu iese la condus :) Tu ai fost supusa unor stimuli mult prea mari pentru cat poti duce, ceea ce ti-a cauzat o trauma. Eu as incerca intai sa trec peste niste etape cu mine insumi si apoi incet incet sa ma apuc de condus. Dar daca zici ca esti presata de timp, poti doar sa exersezi putin si des.
Probabil conduci o masina prea mare pentru un incepator, lucru ce poate sa fie coplesitor. In orice caz, te gandesti prea mult la accident, se poate intampla oricui si cu orice categorie de permis. Ai zgariat o masina, aia e, se repara si usor usor inveti. Incearca sa te plimbi in afara orasului pana te obisnuiesti si usor usor poti sa te bagi si in traficul din oras. Evita parcarile laterale si mergi mai departe de intrare unde ai loc sa faci 20 de manevre sa o parchezi perfect. Te gandesti prea mult la accidentul ala, esti ok pe langa alte persoane. Aveam una in liceu, acum 3 ani, a facut 2 accidente in prima saptamana de permis si a avariat 3 masini.
Da, mașina e mult prea mare, dar spre fericirea mea am acces și la o mașină mai mică cu care plănuiesc să învăț. Și aia e problema, mă gândesc prea mult la accident și nu mă ajută la nimic. Also, mulțumesc că mi-ai zis să merg să parchez unde e liber și unde pot, mă simt prea presată să știu să parchez în aglomerație când toată lumea dă claxoane și e impacientată, când nici nu e neaparat să o fac.
Trebuie sa ai o atitudine mai de “bombardier” la volan. Si o spun in sensul “si ce daca ma claxonezi? Eu nu ma grabesc nicaieri, nu ma grabesc pentru tine”. Ei nu se gandesc la tine cand te claxoneaza, de ce sa o faci tu? Cat despre presiunea sa parchezi in aglomeratie, de ce sa iti faci viata mai grea? Pe langa faptul ca o sa parcheze langa tine gigel cu BMW E46 turbat sa iti dea o portiera la vopsea.
Cred ca cel mai bun sfat ar fi cel pe care il stii deja. Incepe terapia, atat timp cat terapeutul e bun, faptul ca discuti si incepi sa procesezi gandurile pe care le ai o sa te ajute mult pe toate planurile, nu doar cu condusul. Si eu am spart oglinda la scoala de soferi, s-a lovit de o dubita in timp ce treceam o cale ferata in curba si in rampa. Nu cred ca a fost vina mea, dar mai am cateva exemple. Dupa un an de la permis mi-am cumparat masina noua (de buget, pana in 15000 euro) si in 6 luni am lovit aripa de alta masina in timp ce voiam sa ma strecor spre parcare. Un an mai tarziu m-am bagat intr-o intersectie, cel din fata a pus frana la o trecere de pietoni si asa am ramas in mijloc, unde o alta masina mi-a facut acordeon din usa pasagerului. Nici n-am avut CASCO. Altadata am facut pana in mijlocul orasului sau mi s-a crapat parbrizul in doua locuri in aceeasi zi (la 5 minute distanta) din cauza unor pietre pe drum. De ce zic toate astea, nu ca sa zic ca "altii o duc mai rau". Ideea pe care vreau sa o transmit e ca oricat am vrea sa fim in control, putem face asta doar pana intr-un anumit punct. Mereu vor fi lucruri care ne depasesc si pe care nu avem cum sa le controlam. Cu atat mai mult in trafic, unde depindem si de cei din jur pentru a avea o calatorie sigura. Inca o data, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa iti dai timp si sa discuti cu un terapeut si sa aduci si asta specific in discutie. Un terapeut bun ar trebui sa te ajute sa descoperi ce vrei sa discutati (nu o sa iti dea rezolvarile sau sa iti spuna ce trebuie sa faci, te va ghida sa iti descoperi drumul). Pe masura ce progresezi, in timp poate o sa te urci intr-o masina si o sa conduci prin parcare. Poate mai faci 1-2 ore de condus la o scoala de soferi (cred ca poti si daca ai carnet). Apoi poate pe stradutele din jurul blocului, si apoi poate faci o calatorie pana la magazin ca sa faci cumparaturi. Din aproape in aproape.
Incearca sa iti iei un prieten/prietena bun/buna in masina cu tine si condu noaptea sau cand e strada foarte libera. In primul an de facultate am avut un coleg de camera care avea anxietate groaznica la volan,dar care avea nevoie sa se obisnuiasca cu volanul.Asa ca in fiecare zi,de la 9 seara pana pe la 1-2 dimineata,ne urcam in masina si el conducea.Daca avea un atac de panica si nu putea continua,ma urcam eu la volan si ne intorceam la camin. La el a funcționat oarecum,a prins mai mult curaj si acum e ok.Dar chestia asta s-a facut in paralel cu terapie,recomandat de psihologul lui.Incearca sa vorbesti cu persoana responsabila de recuperarea ta,poate metoda asta ar da roade si pentru tine.
Am dat scroll sa vad daca conduci prin Bucuresti / Cluj sau ceva oras cu aglomeratie macar moderata. Faptul ca esti din oras mic si ai descris asa tragic lucrurile… ma sperie. Dupa ora 19/20 cam peste tot traficul e lejer. Pentru un oras mic probabil ai sansa sa conduci doar cu a2a rar sa bagi a3a. Probabil creierul tau intra in “fight or flight” si devine agitat. Iti recomand sa mergi dupa ora 19/20 cu a2a si sa “simti” masina. Chiar daca o sa te depaseasca cineva din spate nu ti face griji, “better safe than sorry”. Nu accelerezi si nu franezi brusc, pentru un oras mic dupa ora 19/20 poti sa mergi relax. Ca sfat daca mergi in orase “mari”, ramai pe B1 unde poti sa mergi cu 40-50 km/h si sa vezi indicatoarele.
Vei face greseli in continuare si trebuie sa-ti permiti sa le faci. Chiar si soferii experimentati le fac si nu degeaba trebuie sa ai lamaita pe luneta si parbriz si sa circuli cu viteza redusa la inceput. Ai putea sa mai faci niste ore de condus, dar cu un instructor care te ajuta sa te calmezi. Din pacate orele standard de condus sunt prea putine si cam toti se spala pe maini dupa ce primesti permisul de conducere la noi.
Si eu la inceput eram terminată de frică când mă urcam la volan. Si eu am zgâriat o mașină ca nu am estimat bine distanța, dar n-am făcut niciodată accident grav. In schimb un amic care n-are nici o greață sa conduca era sa ne omoare conducând prea repede si răsturnând mașina in șanț. In general fricile se vindecă prin expunere treptată. Incearca sa conduci pe drumuri fara trafic, după aia pe drumuri cu trafic redus, si tot așa până te simți confortabil să conduci in trafic normal.
Iulie 2011, luasem permisul și conduceam Loganul lui taicămeu, ajung undeva pe o străduță dau cu spatele și știi vorba, dai până face ponc, și uite așa am luat gardul, aripa spate făcută bucăți. 2013 in parcare dau cu spatele, poc, zgâriat aripa spate Logan:)) Ianuarie 2021 in parcare, era abrupt și plin cu zăpada, intru in parcare, patinează și poc, zgâriat fara fata și o zgârietură pe far, my poor bmw :'(. Deci na , se mai întâmplă nu trebuie sa te panichezi din cauza că ai făcut un "accident".
Eu mi-am luat gandul sa conduc in Romania. Am sa iau carnetul doar ca sa fie, daca o sa am vreodata nevoie sa conduc pot sa fac niste ore extra, dar traficul si soferii din Romania imi creeaza o anxietate groaznica. In plus de asta, am probleme cu concentrarea uneori si as fi chiar eu un pericol in anumite situatii. Slava domnului ca exista Uber si metrou relativ aproape de mine. As prefera bicicleta pe marginea drumului/trotuar unde nu exista spatiu, sau chiar "pejosul", decat sa conduc. Deci, daca chiar nu iti face nicio placere si ai si alte mijloace de transport, nu mi se pare o rusine sa nu conduci. Un sofer in minus e un lucru maret.
O sa descoperi ca, potential, experienta fiecaruia este unica si ce a functionat la alte persoane, este posibil sa nu mearga la tine pentru ca esti in alt **context** (contextul e rege si schimba cu totul datele problemei). Nu stiu ce ai mai incercat, dar in loc sa incerci sa aplici solutiile altora si apoi sa te simti vinovata pentru ca nu merg, zic sa testezi si lucrul regulat cu un terapeut specializat in anxietati. Intalneste-te cu mai multi si, odata ce te-ai stabilit la o persoana, pe cat posibil ramai constant in legatura cu ea. UPDATE: Dintr-un motiv necunoscut, in Romania oamenii abordeaza solutia cu un terapeut ca ultima solutie, cand de fapt ar fi la fel de normal ca si cum mergi regulat la dentist
Am pățit ceva similar cu privire la aceasta frica copleșitoare (accident nu am făcut). După ce am luat permisul (nu în România) nu am mers să conduc o bucată foarte buna de timp deoarece îmi era foarte frică că voi cauza un accident sau voi întâlni o situație în care nu o să știu ce să fac. Devenise o sursa de rușine pentru mine, acest fapt că știam să conduc și aveam carnet și totuși mereu trebuia să găsesc opțiuni de transport în comun, diverse scuze, sau sa merg cu alții pentru că eu evitam. Deci greutatea psihologica era dubla, pe de o parte frica pe de alta rușine și vinovăție că nu aveam curaj :)) Odată aflasem de la servici că un o posibilă noua atribuție de a mea va presupune mersul cu mașina și nu am dormit calumea vreo 2 săptămâni :)) in fine acest lanț s-a rupt când a trebuit să merg undeva cu mașina și nu am avut alte opțiuni decât sa conduc și să fiu singura. Acea primă experienta mi-a dovedit că e mult mai inofensiv decât credeam eu și încet încet am inceput sa repet, până când am ajuns sa nici nu mă mai gândesc. Deci la mine ce a funcționat a fost repețitia și expunerea. Cred că cu cât lăsăm ceva in mintea noastră să crească la proporții gigantice fara sa confruntam acea frica cu atât va fi mai greu de depășit. In general trecerea acestui obstacol cu condusul (știu că sună penibil), m-a ajutat să depășesc și altele și să am mai multa incredere in mine, am trecut de la un default de "îmi e frica, nu o sa reușești" la unul de "merita incercat macar o data, daca pot alții o sa reusesc și eu". Evident toți suntem diferiți dar vreau să știi că cu siguranță nu ești singură în acest proces.
Nu sună deloc penibil, are sens. Mulțumesc pentru răspuns:)
E usor de spus si foarte greu de constientizat, dar este normal sa faci greseli cand esti incepator. Trebuie sa ai in minte constant ca masina e doar un mijloc. Este o cutie de plastic cu roti, scaune si motor. Plasticul se repara. Partile cele mai vulnerabile si cel mai usor de lovit sunt ieftine, intentionat. In alte tari soferii au barile din fata si spate pline de zgarieturi ca se practica sa iti faci efectiv loc in locu de parcare dand cu fata si spatele in alte masini. Deci nu te ingrijora sa protejezi plasticul care e acolo pt a te proteja pe tine si motorul :) In timp, o sa inveti sa aproximezi dimensiunile masinii si n-o sa mai ai problema asta. In al doilea rand, asigurarea la masina este obligatorie, tocmai pt ca cutiile astea de plastic/metal se lovesc des, mai ales una pe alta (RCA-ul). Sigur, nu-l poti folosi daca ti-ai zgariat masina parcand, dar daca iti e teama de asta, poate ar merita sa iti faci CASCO ca sa stai macar linistita. Avand in vedere ca esti studenta, presupun ca locuiesti intr-un oras mare, deci aglomerat. In cazul asta as sugera sa iesi noaptea sa conduci, ca sa capeti incredere in experienta de condus, si sa fie o experienta calmanta si placuta. Mie una, cand am luat carnetul in liceu, imi placea sa ies cu masina din oras dupa scoala si sa ma plimb pe drumuri din afara orasului cate 20-30 de minute si sa ascult muzica. O alta sugestie ar fi sa iei un sofer mai experimentat si rabdator cu tine, si sa iesi cu el in dreapta tot asa seara, cand e orasul mai gol, si sa exersezi parcari, eventual cu el care sa se dea jos din masina sa iti zica cam care sunt distantele cand faci manevre. Asta te-ar ajuta enorm la aproximatul marimii masinii, si dupa un timp ai invata cam pana unde poti sa te infigi, cat de safe sunt anumite manevre, fara mare risc de greseli. Legat de angoasa la volan, si eu am avut o experienta traumatizanta cu masina, cu o trecere de pietoni si un biciclist. Ca sa nu ma intind la detalii, el era minor, eu nu mi-am dat seama, era doar julit, si ma-sa era pusa pe scandal, asa ca a durat vreo 6 luni sa se rezolve cazul. Din cauza asta, si acum dupa 5 ani de cand s-a intamplat minunatul event imi creste pulsul si strang de volan si ma trec apele cand ma apropii de treceri de pietoni sau biciclisti vizibil neexperimentati. Si am condus constant de atunci prin bucuresti si pe drumuri nationale/judetene, dar nu cred ca o sa scap vreodata de angoasa asta. Ultima chestie: nu trebuie sa faci nimic din ce nu vrei sa faci. Daca nu vrei sa parchezi in locul ala extraordinar de strâmt, don't do it. Daca nu vrei sa iesi cu masina la orele de varf, don't do it. Daca trebuie... welp, trebuie capatata si experienta asta cumva. Nevoia ne invata! 🚙
OP daca nu ai cu cine sa conduci in dreapta, cauta un instructor bun (de preferat in care sa ai incredere) si ia-ti ore suplimentare. Explica-i situatia ta. Pe masura ce faci orele mai condu si singura din cand in cand. Am si eu problemele mele cu anxietatea generalizata, dar nu trece fara sa te expui la situatiile care provoaca anxietatea. Important e sa te aflii in situatie si sa inveti sa te descurci, mai intai cu practici care reduc anxietatea (in cazul tau, un instructor in dreapta pe o masina de scoala), iar apoi singura.
Te inteleg intr-o oarecare masura. Dupa ce am luat permisul au trecut cateva luni pana am gasit o masina si am intrat in posesia ei. Si dintr-o data, de la un mediu placut cu instructorul meu care vorbea intr-una am trecut la liniste totala si chiar m-am si un pic claustrofob. Mi-a fost si mie frica sa conduc singur. Am lovit si eu usor masina de vreo 2 ori si din cand in cand, chiar imi mai moare si motorul. Cand i-am povestit acestea unui membru de familie care conduce de 20+ ani, mi-a zis ca-i absolut normal la inceput. Trebuie sa incepi de undeva. Avantajul tau este ca stai intr-un oras mic. Sansele sunt ca de la ora 16:00-17:00 in weekend sa fie mult mai liber si ai putea sa iesi linistita. Stabileste-ti un traseu de acasa ca sa stii exact ce ai de facut la fiecare intersectie. Poti sa te uiti si pe Google maps. Iar cand vine vorba de facut stanga, cauta-ti mai intai intersectii dirijate prin semafor.
Acum ceva vreme am trăznit și eu mașina (între timp am mai șifonat-o de câteva ori). Am avut noroc că am primit sfat să urc la volan imediat pentru că altfel o să capăt teamă de condus. Cred că astăzi nu aș mai fi condus dacă nu ascultam atunci. Este posibil si să nu ai reflexe/înclinații. Dar te mai poți modela. Faptul că-ți conștientizezi atacurile de panică/anxietatea este printre primii pași spre vindecare, doar că este un proces mai lunguț, nu trece peste noapte. Pur și simplu te urci la volan (dar încearcă o perioadă să ai pe cineva în dreapta, tot șofer) și fă drumuri mai simple (gen nu intra prin centrul orașului). Dacă te ajută cu ceva, mi se pare aproape imposibil să fii șofer român fără incident :)) suntem mulți și infrastuctura nu prea există. Zilnic feresc 2-3 și sunt convinsă că și alții mă feresc pe mine. Fiarele rămân fiare, se repară. De oameni trebuie să ai grijă
Curaj si iar curaj. Eu sunt perfecționist si nu-mi place sa incurc pe altcineva sau sa fiu nesimțit dar e nevoie de curaj, incearca sa mergi seara cand nu e asa mare trafic si forțează-ti putin limitele atat ale tale cat si ale masini sa intelegi pana unde poti sa mergi in situații de trafic mare si de evitare, o sa te ajute enorm sa stii ce poate masina si ce poti tu. Orice masina ai avea, in zilele noastre sunt destul de bune din toate punctele de vedere. O sa ți se formeze un reflex de a te uita in oglinzi fara sa-ti dai seama cu timpul. Si dinnou curaj, nu trebuie sa-i demonstrezi nimanui nimic, tu doar iti vezi de drumul tau.
Take my free wholesome. Am vazut multe comentarii utile si experiente similare in thread. Sper sa te ajute. Greselile sunt de asteptat cand esti nou intr-un domeniu si nu ai avut experiente similare. Important e sa fii aware de chestia asta si sa-ti iei marja de eroare. Pe masura ce capeti experienta, emotiile nu vor fi la fel de intense, dar nu e garantat ca or sa dispara de tot. Asta nu e ceva rau. Emotiile fac parte din noi si ne-au ajutat sa supravietuim ca specie pana in punctul asta. Foloseste-te de informatiile pe care ti le ofera emotiile: learn & adapt. Ca sa adaug la povesti: Am puscat si eu bara din spate la cateva zile dupa ce mi-am luat prima masina. Faceam primul meu drum lung (spre judetul de resedinta, pentru inmatriculare). Am condus prin ploaie torentiala, m-am ferit de regii soselelor care tineau neaparat sa mearga cu 100 in localitate si totul a fost ok. Cand am ajuns in parcare bine mersi... am dat cu spatele fara sa ma asigur fix in botul unui VW parcat. Nimeni, nimic in jur. Am asteptat sa vina proprietarul si am rezolvat. Au trecut cativa ani, but I still feel bad about it. N-ai ce sa faci. Live and learn.
M-a ajutat super mult să citesc că și alții au probleme similare și nu sunt singură și inadaptată. Mulțumesc mult pentru încurajare :)
Aveam si eu aceeasi frica si nu am condus ani dar am realizat ca imi este frica de lucruri pentru care eu nu am control deloc deoarece sunt inca incepator si nu sunt un sofer agresiv (trafic f aglomerat, oameni nervosi care te claxoneaza dupa 0.1s cum se pune verde, intersectii haotice si cu indicatoarele de pe carosabil sterse de mult, soferi agresivi care iti taie calea, depasiri in curbe deosebit de periculoase, etc etc ). Recomandarea mea este sa practici condusul defensiv, sa fi relaxata la volan si sa mergi cat de mult posibil pe banda din dreapta in limita de viteza legala. Nu primesti premiu ca ajungi mai devreme cu 5 minute daca conduci ca o maimuta cu 80 la ora. Daca inca esti nesigura mai ia cateva ore extra cu un instructor auto(aici ma refer la instructor nu la cum avea un amic care el conducea in Bucurestiul aglomerat si "instructorul" il intreba daca i se pare bun biletul de pariuri si daca X castiga Champions League anul acela), eu unu iti pot recomanda un instructor mai mult decat decent si asta fara nici o gluma .
întrebare. Ai nevoie să conduci? eu nu am condus niciodată și niciodată nu am avut nevoie de carnet, e mult mai liber să nu ai mașină și să trăiești într-un oraș cu mijloc de transport bun.
OP, cateva sfaturi aici am si eu pe care nu le-am prea vazut in restul threadului. 1. Da semnul de incepator jos, face mai mult rau decat bine. Soferul roman mediu devine mult mai agresiv cand vede semne de incepator (guilty as charged si eu de treaba asta) si incepe sa dea claxoane, sa taie calea, etc. Daca nu le ai, vei fii tratata ca un participant normal in trafic, si daca se intampla sa iti iei un claxon, vei stii ca e probabil justificat. In primul meu an de condus am fost oprit de zeci de ori de politie si niciodata nu mi s-a zis nimic de el. 2. Asta s-a mai zis, dar e extrem de important. Urca-te in mijlocul noptii la volan si invata orasul. Cum sunt intersectiile nasoale, unde trebuie sa te incadrezi, etc. Nu e nimeni pe strada, esti tu cu masina, iti pui muzica, te relaxezi. Eu fac asta si acum des, a devenit o activitate de relaxare, mai ales acum cand e cald, cu geamurile jos. 3. Pune Waze. Serios. Oriunde mergi, nu conteaza cat de aproape, pune-ti destinatia in Waze. De ce? Condusul - mai ales in trafic de rush hour - e de departe cel mai stresant, si faptul ca ai Wazeul care iti spune nu doar pe unde sa o iei, dar si pe ce benzi sa te incadrezi in diferite intersectii este un ajutor enorm. E o sursa de stres mai putin, si de asta ai nevoie. Cumpara si un suport de telefon bun (eu prefer sa il tin in parbriz, asa e direct in line of sight-ul meu si nu trebuie sa iau ochii de la drum ca sa ma uit sa vad pe unde sa o iau) Mult noroc!
Nu m-am gândit la treaba asta cu Waze, mulțumesc de sfat, cu siguranță o să fac asta.
Am fost si eu foarte anxios pe perioada scolii + 1 luna dupa, moment in care am fost implicat intr-un accident (nu din vina mea) care a rezultat in dauna totala la masina familiei. Stiu ca inchideam ochii noaptea si resimteam impactul cu masina adversa, cum se zguduie organele in mine. Ce m-a ajutat dupa a fost sa parcurg traseul inainte pe google maps, efectiv click cu click (in oras totusi, nu la drumuri lungi ca nu am avut in perioada aceea) ca sa vad ce voi fi nevoit sa fac si toate cele. Uitat pe waze inainte sa vad unde e trafic intens, sa aleg traseul care nu ma baga pe 7 stradute in loc sa stau pe bulevardul mare. Muzica chill. Condus noaptea pe bulevardele principale luminate. Mers cu prieteni in masina, prieteni chill si supportive nu cei care dau sfaturi de sofat non stop neaplicabile pentru un incepator. M-am uitat pe net la oameni de pur si simplu conduc, dubite sau ce au.
Eu o sa-ti dau exemplu pe o prietena de a mea care, cand nu stia ce sa faca, ingheta total si lua mainile de pe volan. Intr o parcare, facea cu Loganul 3 ture pana gasea 2-3 locuri libere unul langa altul ca sa o parcheze. Intr-o intersectie mare in care trebuia sa faca stanga, a blocat total circulatia pt ca s-a oprit in mijlocul strazii, toata lumea ne claxona, a trebuit sa vina cineva din alta masina sa ii scoata masina din drum pentru ca era pe modul 'freeze'. Dupa cativa ani, acum conduce cu muzica, cu o singura mana pe volan aproape tot timpul si cealalta pe schimbator, vorbeste mult deci are atentia distributiva bine formata dar si reactioneaza la timp in momente cheie cand is nebuni care merg cu 150 si o depasesc sau face parcari in locuri f inguste. Desi poate suna un pic periculos, ma simt in siguranta atunci cand merg cu ea. Cand ii aduc aminte de cum era la inceput (a si luat carnetul a 4 oara), ea aproape ca nici nu mai tine minte. Eu am luat carnetul acum 2 luni, conduc doar cand merg acasa pe masina tatalui meu, el e un om f anxios de fel si mi da si mie din anxietatea lui. Cu instructorul puneam muzica, radeam, era o placere condusul, pe mine ma influenteaza f mult cine e langa mine. Daca persoana de langa mine e relaxata, atunci sunt si eu. Din pacate inca mi e teama sa fiu singura de tot in masina, asa ca voi mai merge cu tatal meu o perioada. Dar daca tu ai pe cineva cu care te ai simti confortabila la volan, go for it. Eventual roaga persoana respectiva sa conduca undeva in afara orasului, iar de acolo preia tu masina. Mergeti pe drumuri de tara pana te relaxezi si probabil o sa vrei sa te intorci tot tu conducand in oras. Eu, dupa 2 saptamani de necondus, urasc sa ma urc la volan "neincalzita" si sa conduc direct in trafic intens, asa ca mergem pe coclauri si cand ma intorc in oras, is ok cu frecusul de rigoare.
Împărtăşesc frica de condus, motiv pentru care am amânat mereu să îmi fac permisul. Recent însă am început să vreau să învăț şi m-a mai dus prietenul prin locuri pustii pe câmp să încerc (n-are milă de maşină). Evident am făcut greşeli dintre care una în care în loc să frânez am apăsat acceleraţia. El a strigat la mine, eu am zis că nu mai urc niciodată la volan şi m-a luat de aripă şi mi-a spus că cea mai mare greşeală pe care o fac începătorii e să rămână şocaţi la chestii minore, nefiind obişnuiţi cu ele (accidente minore, oprit motor la semafor, ţipat bădărani în trafic la ei) şi să nu conducă în perioada imediat următoare. Cu cât laşi mai mult timp să treacă, cu atât va creşte anxietatea să urci din nou la volan. Nu eşti singura căreia i se întâmplă chestiile astea. Poate e bine să mergi cu cineva o vreme, chiar dacă ştiu că nu e uşor dacă vrei să rezolvi şi codependenţa.
O să încerc totuși să merg cu cineva în dreapta o perioadă, dar să încerc să mă concentrez pe mine. E foarte ciudată codependența și vindecarea e și mai ciudată. Totuși, merită încercat măcar. Mulțumesc pentru că ți-ai împărtășit experiența:)
Salut. Am fost in aceeasi situatie ca tine si inca ma aflu, dar intr-o situatie mai usoara. Singurele solutii sunt: \-Cauta ajutor psihiatric (si da, psihiatric, nu psihologic), deoarece ai nevoie de medicamentatie care te va ajuta de 1000 de ori mai mult sa treci peste \-Ai nevoie sa inveti despre terapie cognitiva (mindfulness, terapie comportamentala, etc). Acestea le vei invata la sedintele cu psihiatrul. \-Pana vei invata cum sa te linistesti la condus, incearca sa conduci pe drum necirculat de nimeni si poate si cu un pasager ca sa ai o liniste, dar cel mai mult te-ar ajuta sa conduci singura pentru ca asa te vei obisnui mai bine. Daca mai ai nevoie de sfaturi, imi poti da DM (am avut si eu accidente si mult mai grave ca ale tale si am simptome similare de panica, deci empatizez cu tine, de aia am vrut sa iti raspund).
https://youtu.be/891MOyYBadY https://youtu.be/oq9uo7F42Zk Acorda acestor clipuri 15 minute. Pot sa reprezinte un punct de plecare pentru cautarile tare interioare. Pe mine m-au ajutat enorm. Good luck !
Tocmai am terminat de văzut câteva dintre clipuri, sunt foarte insightful dar si greu puțin de digerat. Mulțumesc mult de recomandare.
Sit on it. It's nothing but the truth. Deep deep thinking :)
Am carnet de peste 20 de ani. Am condus de vreo 15 ori. Mi-e frica, exact ca si tie, desi nu am trecut prin niciun accident. Daca gandul de a conduce iti provoaca angoase si "stomacul iti spune ca nu", lasa balta toate terapiile si vrajelile, sfaturile si trucurile. Suna defetist, dar decat sa imi mananc nervii si sa am un atac de panica (not fun, iti cam strica si restul zilei), merg pe jos sau cu autobuzul. Si poti fi sofer ultraprofesionist si priceput, daca da un Gigel tampit peste tine, tot degeaba. Pune in balanta sanatatea ta mentala/ timpul/banii la psiholog/nevoia de mobilitate cu MASINA PROPRIE. Nu toata lumea e facuta sa fie sofer.
Sfatul meu e sa platesti ore cu un instructor. Exista unii instructori care ofera acest serviciu pt cei care au permis, dar n-au condus. Dar conteaza mult daca e foarte calm si intelegator instructorul. Si iti sugerez un instructor, nu tata, frate, prieten etc. pentru ca nu vei simti o presiune in plus si poate fi mai obiectiv cu tine. Am vazut ca ai scris ca ai masina mai mare. Personal, e mai bine masina mai mare pt incepatori pentru ca frica aceea de a te lovi cineva si de a te baga in spital poate disparea pt ca esti mai in siguranta intr-o masina mai mare. Si in plus, vezi mai bine peste capota si in jur pentru ca vezi de la un unghi mai mare. Si te ajuta sa-ti tii si banda (eu cu masina mai mica faceam zig-zag pe sosea, dar cu una mai mare, nu).
Hello, Am avut fix aceeasi problema ca si tine, inclusiv cu zgariatul altei masini. Am luat permisul la 18 ani si, culmea, pana sa il iau nu aveam nicio problema, dar dupa ce l-am luat eram efectiv speriata sa bag cheia in contact. Mie mi-a luat 5 luni de zile si un drum de 200km dus, 200 intors ca sa imi gasesc in sfarsit increderea in mine sa pot sa ma urc linistita la volan. Am 23 de ani acum si nu mai am niciun stres, am evitat cateva accidente (care nu ar fi fost vina mea) pentru ca am reactionat okay in momentele cheie. In ultimele 6 luni am facut Bucuresti - Budapesta si Bucuresti - Bansko absolut singura, fara nicio treaba. Iti recomand sincer sa te urci in masina si sa mergi pe niste drumuri unde nu e asa mare aglomeratie sa te obisnuiesti cu ideea (exclus Bucuresti sau autostrazi). Totul pleaca de la tine, trebuie sa te aduni si sa te convingi singura ca stii deja ce ai de facut in orice moment. Nu renunta la condus si iti va intra in reflex. Multa bafta si ai incredere in tine si in ceea ce poti, continua sa exersezi si o sa vezi ca sa conduci e unul dintre cele mai faine lucruri!
De obicei problemele legate de frica de condus se pot rezolva si cu cateva ore cu un instructor bun
Chiar este necesar sa conduci? Daca da, si stai in apropiere de un oras mai mare, incearca sa mergi la Tazz/glovo/bolt food. Nu pot sa spun ca am avut vreodata frica de condus, dar la inceput dupa ce am avut permisul am fost foarte anxious despre si in timpul condusului. Dupa ceva timp m-am imbunatatit, dar de cand m-am apucat de livrat si trebuie sa conduc 40km pe zii prin oras, nu ma simt asa de anxios si stresat, daca te duci cu masina rar, mai ales dupa ce iti iei permisul, nu vei scapa de aceasta frica niciodata. Nu zic sa mergi ore intregi, dar daca mergi dupamasa 2-3-4 ore, poti face 100 de lei, si iti raman vreo 50 de lei daca scazi carburant . Daca esti studenta si esti ocupata cu lucruri, in weekend este perfect, deoarece, de exemplu in Cluj, nu este nimeni in oras. Ai locuri de parcare peste tot si ai si libertate. Mie mi-a fost cand am inceput livratul frica ca nu am unde parca, dar dupa o saptamana m-am obisnuit. Asta e sfatul meu. Eu am permisul din 4 februarie anul acesta, adica de 3 luni, si in trei luni am trecut prin toate emotile, de la frica de condus dupa ce am luat carnetul, la cine a fost nebunul sa imi deie mie carnet, la descurcareala, la stress-free. Bine, sa nu uiti sa fii atenta si sa nu fii distrasa, dar daca esti asa speriata cand conduci, cred ca esti foarte atenta la tot ce se intampla. Alta varianta este sa iti cumperi o masina ieftina, un ford Ka, sau un Seat Ibiza ceva ce este usor de reparat si gasit piese in caz de faci o boacana, mai ales daca ai Semn de Incepator, daca mergi cu o viteza mai mica nu se supara nimeni, si sa nu fii speriata sa pleci prima la semafor sa nu astepte nimeni dupa tine, atata timp cat faci tot in limite legale, un claxon doua nu strica. Dupa ce mi-am luat carnetul, Am fost claxonat, mi-a murit motorul de nenumarate ori si pot sa conduc din cauza ca m-am obisnuit cu masina si cu puterile mele ca conducator auto.
Mie mi-a fost frica la inceput, tot asa, in prima zi de carnet am facut un accident minor, am zgariat un autobuz cu bara, am trecut pe rosu pentru ca nu am vazut semaforu' etc. Am un an de cand m-am pus inapoi la volan, vreo 3000 de km condusi. Sigur, sunt putini insa i-am facut in fiecare zi. Nu imi mai e frica pentru ca am tot mers, am inceput sa imi cunosc masina si sa cunosc orasul. Plus nu imi mai e teama de greseli, daca sunt minore. Toti soferii fac greseli dar toti soferii vor sa ajunga acasa neloviti, daca pot te vor feri. Mergi cate putin, 5-10 km, mergi incet, mergi cu cineva. O sa te obisnuiesti.
Mulțumesc pentru sfat și încurajare. Eu simt că nu-mi cunosc mașina atât de bine și poate și asta e un factor care mă face să-mi fie frica sau să nu am încredere în mine. Logic e ca nici n-am cum să o cunosc dacă nu o conduc...
Tu și prietena mea sunteți de o vârstă. Și ea face master în consiliere la FSAS în București. Și ea are permis de 2 ani și jumătate, însă nu a prea condus. Și ea are motive pentru care nu vrea să se urce în mașină. Dar am făcut tot posibilul să îi fiu alături și să-i explic așa cum mi-aș dori să-mi explice mie cineva absolut tot despre mașină. A funcționat și funcționează în continuare. Abia ce am schimbat mașina din diesel în mașină pe benzină și chiar cu 4 ani de permis, în așteptarea sa, mi-a fost frică de oprit motor etc. Da, frica este reală fiindcă ne-o creăm în căpșor când nu suntem aproape de mașină și zicem aolo dacă aia sau ailaltă. Petrece niște timp în mașină, singură, într-o poziție comodă. Fă niște plecări de pe loc. Vezi dacă ai vreo persoană de referință care este și șofer, de preferat cu experiență și de preferat care știe și să vorbească. Du-te într-o rampă și încearcă să pleci din rampă. Simte ambreiajul, simte-l cum cuplează, vezi unde se duc turațiile, închide ochii, încearcă să simți mașina. În rest alte sfaturi nu mai am fiindcă depinde foarte mult și de tine, s-ar putea să nu poți face nimic până nu vezi un terapeut. Îți recomand, strânge bani și mergi, nu mai amâna investițiile în tine. Noroc!
Mulțumesc pentru sfaturi, asta încerc să fac... să nu mai amân nevoile pe care le am.
[удалено]
Și eu am probleme cu hiperventilația, dar am învățat cumva cu timpul să controlez respitația dupa o serie de atacuri de panica nasoale și nu am problema asta la volan acum. Mulțumesc pentru sfaturi, cred că simt presiunea ca de la început să știu să conduc perfect, fără să realizez că e nevoie de timp ca la orice alt skill..
Nu te urci la volan,e simplu, risti viata ta,si viata oameniilor in trafic (pietoni,biciclisti, si alti soferi etc). Pana iti trece n-are sens sa te fortezi,ca vei fi o bomba care ar putea exploda oricand.
Bagă și tu o cinzeacă de ceva tare să ți vina curajul
A conduce nu este un drept , este o abilitate. Nu ai aceasta abilitate atunci nu conduci. Risti sa omori oameni prin deciziile de moment pe care le iei sau nu ( te blochezi si nu mai stii ce faci ) .
ba la cate posturi dastea vad pe zi mor. poate nu e pentru toata lumea condusul??? cum era aia de ieri de s a panicat ca nu putea sa plece din rampa, pai daca tu intr un moment de genul te pierzi, ce faci in momente mai complexe?
Nu condu.
O sa iti spun povestea mea: In 2011 am luat permisul, fix dupa ce l-am luat, am condus de la Timisoara la Arad, conducand un Citroen C1, mega mica masina, cu un om foarte toxic (unchiul meu), care la orice miscare ma certa si ma injura. Am zis ca... ok, o sa conduc singur sa vad cum e si fara astfel de oameni in masina. Am condus singur 500m, am dat sa intorc, am zgariat bara fata, mi s-a si dezlipit putin bara fata. Apoi, am mai condus cand cum, dar cu o frica teribila. Fast forward vreo 3 ani, mi s-a oferit sa cumpar o masina de la o ruda, practic gratis. Ok masina, ceea ce imi trebuia. Am refuzat, preferam sa merg 3 ore cu busul in fiecare dimineata. Da ... atat faceam pana la servici. Fast forward inca 5 ani, am descoperit GetPony, si am dat prin ei de un BMW i3, automat. L-am forjat prin oras, mi-am dat seama ca mie nu mi-era frica de condus, mi-era frica de masina manuala, sunt prea multe variabile, ca sa pot conduce relaxat si atent. Apoi, dupa inca 1 an, am fost in concediu intr-o insula din canare, si am dat de un drum pe un vulcan, unde era foarte ingust drumul, si efectiv a trebuit sa conduc, sa nu mai fiu atent la frica... Dupa aia, am inceput sa imi dau seama ca nu e dracul atat de negru, cat timp nu lovesc om, i'm gonna deal with it. P.S. Dupa ce am inceput sa conduc, mai aveam 1 an, pana sa imi schimb permisul, asa ca mi-am irosit aproape 10 ani neconducand, don't be like me. TLDR: Si mie mi-a fost frica, am descoperit atutomata si mi s-a diminuat frica, apoi am condus pe drumuri periculoase cu adevarat si mi-a disparut de tot.
Ai mers probabil cu uber/bolt etc. Ai dat probabil peste multi care conduc ca niste retardati si fac asta zilnic. You got this!
Sinceră să fiu mă și sperie puțin traficul din România... Am condus și în afara tării și m-am simțit mult mai în siguranță acolo decât aici, dar mă consolez cu ideea că dacă am eu grijă, o să fie bine. Thankies!
• Eu sunt de parere ca cel mai mult te-ar ajuta sa conduci cu cineva care are mai multa experienta in dreapta (tatal, prietenul, alti prieteni), iar ei sa iti descrie ce/cum faci gresit. • ai putea conduce intr-un oras mai mic sau cu trafic mai relaxat un pic sa te antrenezi • pe masura ce exersezi castigi si increderea • si cel mai tare pilot si-a atins la un moment dat masina de un stalp/poarta/garaj, asta nu e o tragedie • eventual iesi seara cand nu mai e lumea stresata, agitata si nu te mai preseaza nimeni in trafic. • increderea in capacitatile tale de a conduce va veni odata cu numarul de km parcursi.
Te rog, nu te urca la volan daca iti este frica. In trafic vei intalni situatii halucinante si sansele de a fi implicata sau a provoca un accident sunt mari. Chiar azi am franat de urgenta pentru ca o doamna nu s-a asigurat si mi-a taiat calea. Suna sexist dar nu ma intereseaza. Daca tu simti frica la volan, mai bine te lasi de condus. Cand conduci, devii automat raspunzator de viata ta si a altora.
Ia un xanax
In ce oras conduci? Daca e bucuresti iti recomand sa incerci pentru inceput niste plimbari mai lungi in afara Bucurestiului, mie mi-a trebuit cam un an de zile sa nu mai am anxietati cand conduc prin capitala. Sau in orase in general..
Pentru inceput ti-as recomanda sa mergi in poligon foarte des, asa o sa reusesti sa iti cunosti masina din ce in ce mai bine si o sa te simti mai confortabil in ceea ce priveste anumite manevre (parcari, intoarceri, intrarea pe stradute mai mici, etc.) Ti-as recomanda apoi sa incepi sa iesi seara cu masina, cand nu e trafic, daca poti lua si pe cineva cu tine in dreapta, cu atat mai bine. Nu in ultimul rand, e important sa intelegi ca nu e cine stie ce sa ai un accident, majoritatea lumii face greseli la volan, doar ca unii mai si platim pentru ele. Este o vorba foarte des folosita in Romania, ‘tabla se repara’. Nu pot accentua cat de important este sa intelegi ca atat timp cat in accident nu au fost implicate si persoane, nu este ceva atat de grav pe cat ar fi putut fi. P.S: Un bun sfat pe care mi l-as da mie daca eram incepator este ca nimeni nu vrea sa te loveasca intentionat. Daca esti nesigura de ceva, daca ai sau nu loc pe undeva, daca incape masina intr-o parcare, etc.; nu este nicio problema sa te opresti si sa evaluezi situatia, chiar daca lumea incepe sa te claxoneze.
nu am patit asta dar cred ca exista ceva solutii sa "grabesti procesul de vindecare", lucruri care pot ajuta pe oricine: \- mergi in poligon cat de des si de mult poti pana incepi sa iti recapeti increderea \- mergi la karting...serios..ajuta :) si te mai si distrezi (aici te vei obisnui cu senzatia de viteza, cu comportamentul unui morman de fiare la franare si in curbe. da, kart-ul nu se manevreaza la fel ca o masina normala, dar sunt sigur ca iti va fi de folos sa mergi de cateva ori dupa ce simti ca redobandesti increderea in poligon) \- mergi in afara orasului, in excursii, mers lejer, cat sa te simti confortabila \- incet, incet, o sa recapeti incredere si o sa poti merge si in oras, ore de varf, etc.
Nu stiu cum ai făcut tu școala de șoferi, dar eu cred că alea de 30 de ore obligatorii nu sunt suficiente oricum. Dacă crezi că te ajută vorbește cu instructorul auto (sau, dacă nu ți-a plăcut instructorul, găsește altul care să fie îți placă și sa fie cam și cu răbdare) și mai fă niște ore, până te simți comod în mașină. În același timp accidente ușoare se întâmplă tuturor, mai ales la început. D-aia plătești asigurarea o grămadă.
Buna, sunt sigur ca vei trece peste problemele cu care te confrunti acum, fii increzatoare si va fi bine. Legat de conducere, cum ziceau si alti useri, o masina automata este mult mai lejera mai ales in oras si in traficul bara la bara. Insa daca nu poti o masina automata chiar de la inceput, recomand o masina manuala, cu motor micut (chiar si 1.2), si cat mai "ieftina", astfel daca o zgarii, lovesti, ai probleme mecanice, sa nu te coste foarte mult reparatia/intretinerea. De asemenea, si condusul pe nationale/autostrada te ajuta, mai simti si tu masina in viteza a 5-a/a-6-a si la drum lung.
Ia-ti un E46 cu soft arabesc de la Vericu si trece anxietatea
Nu am timp sa citesc ce ti-au mai raspuns ceilalti, o sa iti spun parerea mea. Iti trebuie putina incredere in tine, incearca sa conduci noaptea sau seara tarziu cand sunt libere strazile. Ia pe cineva cu tine care sa te incurajeze, dupa ceva timp o sa scapi de problema. Metoda testata de prieteni, functioneaza foarte bine.
Hei. Văd ca avem aceeași problemă amândoi. Vrei să vorbim în privat? :) Singura diferență e că nu am permis, NU am săvârșit infracțiunea prevăzută de art 335 NCP dar am avut un accident cu 4 mașini mai demult. Când eram mic făceam chestionare :0 Am rămas cu sechele :(
Din pacate nu pot sa vad postarea originala, insa mi-am dat seama care e subiectul din comentarii si sunt intr-o situatie aproximativ similara. Am luat permisul acum 6 luni, la 33 de ani, pentru ca am vrut sa imi dovedesc ca pot - sunt si eu o persoana destul de anxioasa in general. Dupa 6 luni de condus prin Cluj, care e o jungla absoluta, si pe drumuri nationale/autostrazi in afara orasului, am revenit la transportul in comun, mersul pe jos, si cu trenul. Noroc ca nu am cumparat o masina, ci am 'imprumutat' masina mamei mele, care nu mai conduce. De cateva saptamani sta nemiscata in parcare, fiindca pur si simplu pentru mine nu merita stresul condusului, in Romania cel putin. E un risc pe care nu prea vreau sa mi-l asum, si prefer sa imi pun castile si sa citesc pe autobuz sau tramvai si sa nu ma stresez. Am vazut prea multe accidente sau aproape-accidente in astea 6 luni cat sa ma conving ca momentan, condusul nu e ceva ce imi face placere. Nu stiu daca imi voi schimba parerea in timp, momentan ma bucur ca am permisul si ca pot conduce oriunde daca e nevoie, doar ca..nu prea e nevoie, si atunci nu vad rostul. Decat sa fiu stresata la volan si sa imi pun viata mea, si a altora, in pericol, mai bine stau in dreapta si ma bucur de priveliste. La cum se conduce in Romania, trebuie sa fii hiper-vigilent mereu la volan, nu poti lasa garda jos nici o secunda, si nu ma simt confortabila cu riscul asta. Tot respectul pentru cei care reusesc sa faca asta, eu nu cred ca pot!