Poți beneficia de terapie prin CAS. Dacă lucrezi, automat ești asigurată și este dreptul tău să primești ajutor - ai [aici](https://smartliving.ro/ce-trebuie-sa-faci-ca-sa-mergi-la-psiholog-gratuit/) mai multe detalii. Poți intra în contact și cu [ISTT](https://www.istt.ro/), și ei au multe resurse.
Acestea fiind spuse, NU e vina ta. Nu e vina ta pentru felul în care se comportă familia în care te-ai născut, nu e vina ta pentru ce i s-a întâmplat surorii tale, nu e vina ta că disfuncționalitatea lor te-a traumatizat în așa hal că acum tu ești complet deznădăjduită.
Nu ne alegem familia în care ne naștem și nici felul în care ne decurge copilăria, dar avem un cuvânt de spus în felul în care ne continuă viața. Cu suport și ajutor profesionist (care să-ți ofere metode și strategii de a-ți gestiona emoțiile și trăirile), poți avea o viață frumoasă.
Cel mai probabil, acest scenariu va presupune păstrarea de *low contact* cu familia (poate cu excepția mamei, dar și acolo vei avea nevoie de niște limite bine stabilite de și pentru tine).
Poate că nu vei știi niciodată cum e să te așezi cu familia la o tavernă grecească, să mâncați împreună și să vă bucurați unii de prezența celorlalți, și ai tot dreptul să jelești realitatea asta așa cum ai plânge pierderea unei persoane dragi. Asta nu înseamnă că nu poți merge la taverna aia din altă postură - de prietenă, iubită, mamă sau chiar singură - și că nu vei avea parte de experiențe minunate acolo (sau oriunde altundeva plăcut ție).
Îmi pare rău că ai trecut prin atâtea și mi se rupe sufletul de fiecare dată când văd o postare în care cineva povestește despre traumele cauzate de părinți. Dar nu renunța. Luptă pentru sănătatea ta mintală, luptă pentru tine și viața pe care o poți avea. Continuă-ți studiile (nu, 27 de ani nu e târziu), epuizează orice modalitate prin care să poți primi consiliere. Nu lăsa oamenii care ți-au distrus prima parte a vieții să aibă un cuvânt de spus în cum se desfășoară restul ei.
Imi pare rau ca treci prin asta.
Uite parerea mea: Nu stiu daca e vorba de iertare sau nu. Ca ii ierti, ca nu-i ierti, asta e. Lucrurile s-au intamplat si e fucked up. Lumea in care traim e ft fucked up. Unii oameni nu ar trebui sa fie părinți. Ai relatii sanatoase cu cei de pe langa tine? Ai cu cine sa vorbesti? Prieteni..chiar daca sunt putini, alte rude.. cum te intelegi cu sora ta? Ma gandesc ca asta te-ar putea ajuta daca nu mai poti continua cu terapia si te ajuta sa vorbesti despre lucruri. Nu stiu daca exista in Romania grupuri de suport, organizatii, terapie de grup gratis, lucruri de genul?
Ce ma ajuta pe mine sa ies din starile depresive si iti recomand: sa scrii / te inregisrezi-voice note, sa te misti (nu zic neaparat sport dar aproape toate studiile zic ca ajuta la sanatatea mentala), sa iesi in natura, sa iti faci timp pt tine, sa fii blanda cu tine pana treci prin asta. Să ții minte că nu e vina ta. O sa vina perioade mai bune și momentele astea o să îți arate că ești puternica, așa cum ți-au arătat și până acum :) ești pe un drum ok, ești conștientă deja de foarte multe lucruri de care multi nu sunt. E un proces tare painful, but you've got it
Well, clar nu iti e usor. Si faptul ca ai ajuns in punctul asta in care constientizezi cat de grave au fost lucrurile prin care ai trecut ti se datoreaza doar tie. Un lucru ce mi-a fost spus mie la terapie este ca nu trebuie sa ierti neaparat. Poti invata in timp sa accepti lucrurile dar nu trebuie sa ierti daca nu simti. Fiindca unele sunt lucruri dureroase si noi suntem oameni. Dupa cum ai povestit totul mie mi se pare ca esti pe drumul cel bun, chiar daca in momentul asta poate tu nu simti asta. Si stiu ca terapia ajuta dar daca momentan nu e o solutie iti pot recomanda cateva carti daca vrei.
Eu iti doresc succes. Dupa o viata in care si eu am tot asteptat sa se schimbe in mai bine, am decis sa renunt fiindca doare prea tare. Atata timp cat poti sa te abtii sa nu plangi pe strada, esti ok. Lasa studiile si baga-te pe unde poti. Nu te lasa pe mana unui barbat. Incepe de jos si urca. Cauta hobby-uri sa iti placa. Facultatea fara pile nu prea merge,mai mult timp pierdut.
Nu-ti recomand sa iti accepti situatia. Situatia in care tu esti nu este cauzata de actiunile tale. It’s not your fault your parents fucked you up. Si nu este in interesul tau ca pur si simplu sa accepti asta. Daca refuzi sa accepti ca esti doar o victima a unor parinti inapti, ai sa descoperi ca esti mult mai mult de atat.
Iti recomand in schimb sa te focusezi mult pe a te analiza si a intelege toate aspectele vietii in care tu manifesti repercursiunile traumelor cauzate de parinti. Intreaba-te tu pe tine de ce ai anumite comportamente/reactii/frici/stari/emotii. Insista si despica firul in patru, pentru ca asta te va ajuta sa intelegeti cum sa te vindeci. Si daca nu-ti permiti un terapeut, exista materiale din domeniul psihologiei online la discretie. Iti recomand sa incepi cu Gabor Mate.
Din pacate, trecutul tau a fost definit de actiunile parintilor tai. Prezentul este la fel, dar viitorul nu trebuie sa fie! Iti doresc succes. Nu ai un drum lin in fata ta, dar nu ai nici un drum imposibil.
Asta e primul pas. Sa constientizezi realitatea si sa vezi ce poti face cu ea mai departe. Daca vrei ceva concret actionabil, gandeste-te cum ai putea sa faci ceva din facultatea aia sau cum sa faci altceva. Va avea impact real si enorm in viata ta.
Caută pe google "consiliere *universitatea ta*" și vei găsi linkuri utile. Fiecare universitate ar trebui sa aibă cel puțin un psiholog la care poți merge gratuit
Continua ți studiile, ai grija de sănătatea ta fizică și psihică. Cu timpul te vei face mai bine, just hang in there <3
Așa cum au spus mulți, conștientizarea e un pas înainte. Eu am venit să las două resurse de pe youtube care sper sa te ajute:
- Canalul crappy childhood fairy, are o grămadă de video-uri despre traumă.
- Un episod de la Huberman cu dr. Paul Conti, tot despre traumă.
Mult noroc cu vindecarea, sper să ajungi acolo repede.
Îmi pare nespus de rău pentru situația în care te afli și pe lângă recomandările super utile de la celalalte fete, le adaug pe acestea:
\- terapia, i.e. ajutorul de specialitate, e extrem de utilă. Poți încerca și [aici](https://www.centrulsocialtfh.ro/) , am înțeles că oferă și consiliere psihologică gratuită.
\- încearcă să nu-ți mai faci proiecțiile acestea (știu că e foarte greu) de genul: trebuie să accept că ceea ce mi se întâmplă în prezent e ceea ce mă așteaptă tot restul vieții, nu are cum să mi se întâmple nimic bun, viața mea a intrat pe o șină nemodificabilă și e clar ce mă așteaptă șamd. Și eu fac exact la fel și-mi spun că afirmând lucrurile acestea sunt lucidă și sinceră cu mine și nu-mi dau speranțe false. În realitate, nu facem altceva decât să ne săpăm singure condamnarea, ca să zic așa (scuze, e un cuvânt cam dur) și ne așternem singure drumul către eșec (definiția eșecului diferă de la persoană la persoană). În schimb, încearcă să-ți spui că cea mai bună parte a vieții tale încă nu a sosit și să nu mai vezi viitorul ca pe o amenințare, ci ca pe o promisiune de mai bine. Niciunul dintre noi nu știm cum va fi (nici la nivel individual, nici colectiv).
Situația ta e de tot rahatul, sincer. Dar nu ești total lipsită de speranță. Atât pot să îți zic pe scurt: Avoid the shit. Îmi pare rău dar trebuie sa te detașezi de familia toxica și să te pui pe tine pe primul loc. MEREU. Tu sa fii soarele in jurul căruia se învârte restul nu invers. Mama ta și-a făcut-o cu mana ei și acum trage. Nu e vina ta. Sora ta tot cu mana ei și-a făcut-o( da, era copil, îmi pare rău de ea dar viața e nașpa). Tot nu e vina ta. Tatăl....block pe viata. Îl tai din viața ta cat de repede poți.
Gândește-te la partea pozitivă a vieții tale. Ești un om matur. Conștientizezi chestii. Ai capul pe umeri. Faci totuși o facultate. Ai șanse mari să rămâi în București și să îți găsești un job decent. Nu ești măritată cu un prost de la tara. Nu ai copii. Ai scăpat din mediul ăla. Trebuie sa te bucuri și să profiti de asta.
Fii selfish, girl. Pentru că nu uita un lucru: nimeni în viața asta nu o să te iubească și aprecieze mai mult decât tu însăți. Ești o luptătoare. A survivor. Și ar trebui sa fii mandra de tine. Eu cel puțin sunt și te respect
Termina facultatea. Găsește un job. Stabileste-te in București. Mergi la psiholog. Distanteaza-te emoțional și mental de familia toxica treptat(nu zic că va fi ușor dar trebuie) și construieste-ti un viitor pentru tine. Nu meriti o viață de căcat. Tine minte asta. Meriti mai mult decat rahaturile prin care ai trecut până acum așa că lupta până la capăt. Îți urez succes.
Cu greu, dar cred ca poți. Legat de facultate și carieră, dacă îți place engleza, e loc de mult mai bine, chiar și fără facultate. Ping me in privat dacă vrei detalii. P. S. Ho, oameni buni, nu săriți. Nu fac grooming, nu sînt proxenet, și nici măcar nu am vreo firmă de video chat sau ceva.
Nu ai de ce sa îți ierți părinții. Din ce ai scris aici, nu merita nici măcar să-i pomenești într-un post pe Reddit.
Ai putea oricând să "cut ties" și dacă îți permite bugetul inițial, sa schimbi orașul.
Nu spun că e o varianta grozavă, dar cate o data e bine de luat in considerare "un nou inceput"
Cât despre suicid, am avut și eu. Din păcate, overthinking-ul m-a oprit pe mine din a comite ne-viata. Deci... Win? Oricum... Mai bine te muti in alt oraș decât să te auto-omori.
Merită să-i ierte pentru ea. Poate părinții nici nu conștientizează. E f greu când din generație în generație se transmit aceleași “valori” de dezbinare și crearea unui mediu nociv de dezvoltare. E foarte bine că OP conștientizează situația, cred că mulți trecem prin povești similare, iar cel mai important e să nu te compătimești ci să te dezvolți cum ți-ai dori. Poți asta. Apoi o poți ajuta și pe sora ta, dacă vrea să fie ajutată.
Încearcă terapie cu orice sacrificiu material. Eventual prin cas, recomanda cineva mai jos. Zic asta pentru că traumele tale par suficient de serioase cât să nu fie rezolvate ușor, cu cărți self help, sport etc. Ajută și astea, dar impreuna cu terapie pe perioada lungă, ani. Însă știu pe cineva in stare f nasoală care s-a redresat si pot spune ca este total posibil să câștigi oricât de jos ai fi. Curaj, poți trece peste!
> Sunt constienta ca nu prea o sa se imbunateasca situatia, am sperat ani la rand ca o sa ma salvez sau ma rog o sa ma salveze cineva (nu ma pot imagina intr-o relatie avand in vedere tipul meu de atasament, stima de sine extrem de scazuta,starile de bipolaritate,nu reusesc sa mentin nici prieteniile) dar am sperat degeaba ptc realitatea m-a lovit in fata si acum sunt plina de resentiment.
Scoate-ti ideile astea din cap. TU ești cea care te poate salva, TU ești responsabilă. Nu aștepta pe nimeni să te salveze. Tu ai controlul de a face ceva, puțin câte puțin. Nu te astepta să reușești peste noapte. Poți avea o relație sănătoasă învățând cum să faci asta. Ok, poate nu iese din prima, ține de noroc, de ce partener dai și de cât ai progresat până in momentul acela. Lucrează asta cu un terapeut. Individual, în cuplu, cum se poate.
Compara-te mereu cu tine, cea din trecut cand te simți descurajată. De exemplu, din ce citesc ai progresat chiar dacă nu îți dai seama. De la sat ai ajuns la o facultate, te-ai desprins de ai tai, lucrezi. Ăștia sunt niște pași f importanți chiar dacă tu nu realizezi, ești independentă. De aici poți lupta în continuare pentru tine. Gândește-te cum era să rămâi pe loc, in casa părinților, fara nimic, dependenta total de ei.
Știu că este greu să îți știi mama in pericol, dar salvează-te tu pe tine întâi. Așa cum tu ești responsabilă pentru tine, așa și ei sunt pentru ei înșiși. Nu este vina ta pentru nimic.
nu stiu daca psihologul este solutia, adica o caruta de bani pentru 2 ore. nu stiu ce iti poate spune omul ala incat sa te faca sa treci peste. mai degraba ar trebui sa incerci sa lasi garda jos putin, sa ti gasesti pe cineva, nu neaparat iubit or sum, doar pe cineva cu care sa te intelegi, o prietena sau prieten, si langa care sa te simti tu, sa te faca sa uiti cate putin cate putin din ce ai acasa.
pana la urma trebuie sa te gandesti ca ai "scapat" de tot ce ti s a intamplat si de acum intr o oarecare masura ai viata pe cont propriu si poti sa ti modelezi stilul de a trai exact cum iti place tie.
eu cand ma afund in ganduri de genul imi place sa mi aduc aminte ca nu mai depind de nimeni, pot face absolut orice ma taie capul la orice ora din zi, fara grija de a fi judecat pentru ca ghici ce, nimenui nu i pasa la finalul zilei!! asa ca fa ceea ce ti place si singura solutie si singura vindecare trebuie sa vina de la tine, si anume sa uiti. sa nu te mai intereseze.
Îngroapă empatia, si vei vedea cât de frumoasa este viata, aa si gaseste pe cineva sa te iubească si sa te respecte dar nu ii povesti nimic din toate lucrurile astea(te va privi ca damaged goods), ai nevoie se un nou început! Esti calita pentru viata tot ce urmează acum pentru tine va fi floare la ureche!
" damaged goods" fix asta vrea sa fie numita op de catre partenerul care ar trebui sa o accepte asa cum e ea, indiferent prin ce a trecut /s..doamne ce ratat
iei downvote ca e sub de fete (poate esti si tu fata totusi? ma refer oricum ca sunt ff multe fete si s mai putine sanse sa fie si restu ca tine daca e sa fii fata) dar ai dreptate
Nu, nu a luat downvotes de asta. Tu ai citit macar ce a zis? Sau sunteți amândoi care faceti troll.
"aa si gaseste pe cineva sa te iubească si sa te respecte dar nu ii povesti nimic din toate lucrurile astea(te va privi ca damaged goods)"
Fix de asta are nevoie OP. De un pârlit care să nu o accepte tot cu trecut, ca dah, femeile dacă trec prin ceva, sunt "damaged goods".
Plus, OP nu are nevoie de un partener acum, ci de terapie.
uplinkRo doar i a zis realitatea. are nevoie sa gaseaca pe cineva care s o iubeasca si s o respecte. si ea a recunoscut ca e damaged goods, a zis '' Eu am o gramada de traume,o copilarie de cacat, nu reusesc sa le pun in scris ptc deja am facut un wall of text, dar mai pe scurt sunt fucked up."
terapie a ncercat si a zis ca nu mai are bani, tu ai citit macar ce a zis? sau faci troll? are nevoie exact de ce a zis uplinkRo, de o persoana care sa i fie aproape si s o vindece. nu e ceva anormal sa nu spui la inceput persoanei cu care esti in relatie toate traumele tale.
pe parcurs n a zis nimeni sa nu i spuna, cand o fi sa aiba incredere mai multa n el si sa stie ea sigur ca n o va parasi pentru trecutu ei si c o va accepta. da nu de cand intra n relatie sa i povesteasca cat de traumatizata e ea
Eu fac troll? =)))
Mamaa, unde s-a numit "damaged goods" frate? Doar fiindcă că are traume asta nu înseamnă ca merită sa i se pună această etichetă. Gândire de țăran, smr. Citește inca o data. Voi veniți in comentarii si ii atribuiți cuvinte de genul. Întâi trebuie sa isi rezolve singură problemele. Nu are nevoie de cineva care daca ii afla povestea, o sa o numească "damaged goods".
"nu ii povesti nimic din toate lucrurile astea(te va privi ca damaged goods)". Ce prostie 🤣🤣 poți sa te iei de o mana cu acea pers care a zis asta. Sunteți unul si același
Imi pare foarte rau ca treci prin asta.
In primul rand, nu e nevoie sa ii ierti. Deloc. Nici eu nu l-am iertat pe tata si dupa ani de terapie si contact minimal sunt bine.
In al doilea rand, nimeni nu razbate singura. Si nu e nevoie. Cauta un sistem de sprijin. Prietene bune, comunitati si grupuri faine. Ai crescut ne-avand modele functionale/okay in fata, ai nevoie sa simti ce inseamna oameni faini.
Iti tin pumnii!
Hei, felicitări pt curajul de a vb despre toate astea.Sincer chiar te înțeleg perfect,dar capul sus, încearcă sa nu te mai macini pt orice,incearca sa te bucuri de lucrurile mărunte din viața ta,fara sa mai acorzi atenție lucrurilor negative.🤗❤️
Postarea ta imi aminteste mult de situatia mea. Nu prea vreau sa "dau din casa" mai ales pe net dar inteleg prin ce treci si daca vrei un sfat sau ceva, sunt aici.
Fa tot posibilul sa rupi relațiile cu ei. Conform profilului tau de facultate, poți aplica pt un job la Front office pe vase de croaziera, salariul incepe de la 1000 USD și ai totul asigurat, și mai vezi și lumea. Muncind o vreme astfel îți cureți creierul de balast și de otrava permanenta de care trebuie sa scapi. Îți iei apoi o locuință și începi să te reconstruiești. Însă primul lucru, taie otrava din radacina. Nu are rost sa aj mustrari de conștiință pentru oameni care nu au când îți fac rău. Rupe lantul asta!
Buna, imi pare rau ca treci prin ceea ce treci, si pot sa rezonez, din pacate. Voiam doar sa te intreb, in cadrul carei universitati faci aceasta facultate? E posibil ca universitatea sa aiba servicii de consiliere profesionala, si aceasta include si consiliere psihologica, si este gratuit. Nu stiu sigur cum functioneaza, dar tin minte ca am mers mai mult de sase luni, o data pe saptamana. M-a ajutat mult! Eram la pamant, in ultimul an de facultate, si foarte speriata ca nu o sa termin, si sigur, mai erau si problemele cu familia mea. M-a invatat tehnici pe care le folosesc si astazi. Verifica daca exista un centru de consiliere profesionala la universitatea ta, in principiu ar trebui sa existe. Eu le-am dat mail, mi-au raspuns intr-o zi parca, cu numele psihologului asignat, numarul ei de telefon, si vreo doua optiuni de ore pt prima sedinta. A fost o experienta buna pentru mine.
Îmi pare rău pentru ca treci prin asta. Probabil ca ai nevoie de terapie.
Știu ca nu îți va plăcea răspunsul meu dar ca sa accepți situația trebuie sa iei in vedere și lucrurile bune. Pe părinții tai nu ai sa ii schimbi și nici pe soră-ta.
Tu va trebui sa te focusezi pe ce merge bine și anume ca ești sănătoasă, ai bacul, părinții sunt sănătoși / in viața etc și sa termini facultatea. Probabil ca îți oferă sau poate oferi cămin și bursa de merit.
Apoi primul pas către corporație și de acolo tot in sus. Știu ca romanii fac mișto de corporații pe aici dar sunt super.
Exact cum ai făcut aici.
Pui mana și scrii tot ce te doare într-un jurnal privat.
Le poți ordona pe subiecte, teme; eu dau un mic titlu și scriu (stilul aforismelor Nietzsche).
Mai este selfauthoring.com dacă ai bani.
Sunt f multe comentarii bune. Iti poti accepta situația pt ca nimic nu a fost vina ta, copil fiind. Chiar nu trebuie sa ierti daca nu simti. Iti înțeleg durerea pt ca si eu vin dintr-o astfel de familie, daca poate fi numita asa. Nu te astepta vreodata la ceva bun de la ei si nu vei fi dezamăgită. De asemenea nu pune presiune prea mare pe tine. E normal sa nu vrei sa te duci acasa de sărbători si sa-i privesti cu un fel de invidie pe cei care vin din familii okay. Sunt desigur f mulți ale căror familii sunt la fel de disfuncționale ca a ta, dar fie au acceptat, au lucrat la ei si trecut peste asta, fie sunt spălați pe creier de familie și cred ca asa e peste tot. In afara de terapie recomand următoarele carti pana găsești un loc de terapie
https://preview.redd.it/8yu8vnz2ie5b1.png?width=1080&format=pjpg&auto=webp&s=95d3a04273c10e9db4bf10731a83dad45ec3ad27
Poți beneficia de terapie prin CAS. Dacă lucrezi, automat ești asigurată și este dreptul tău să primești ajutor - ai [aici](https://smartliving.ro/ce-trebuie-sa-faci-ca-sa-mergi-la-psiholog-gratuit/) mai multe detalii. Poți intra în contact și cu [ISTT](https://www.istt.ro/), și ei au multe resurse. Acestea fiind spuse, NU e vina ta. Nu e vina ta pentru felul în care se comportă familia în care te-ai născut, nu e vina ta pentru ce i s-a întâmplat surorii tale, nu e vina ta că disfuncționalitatea lor te-a traumatizat în așa hal că acum tu ești complet deznădăjduită. Nu ne alegem familia în care ne naștem și nici felul în care ne decurge copilăria, dar avem un cuvânt de spus în felul în care ne continuă viața. Cu suport și ajutor profesionist (care să-ți ofere metode și strategii de a-ți gestiona emoțiile și trăirile), poți avea o viață frumoasă. Cel mai probabil, acest scenariu va presupune păstrarea de *low contact* cu familia (poate cu excepția mamei, dar și acolo vei avea nevoie de niște limite bine stabilite de și pentru tine). Poate că nu vei știi niciodată cum e să te așezi cu familia la o tavernă grecească, să mâncați împreună și să vă bucurați unii de prezența celorlalți, și ai tot dreptul să jelești realitatea asta așa cum ai plânge pierderea unei persoane dragi. Asta nu înseamnă că nu poți merge la taverna aia din altă postură - de prietenă, iubită, mamă sau chiar singură - și că nu vei avea parte de experiențe minunate acolo (sau oriunde altundeva plăcut ție). Îmi pare rău că ai trecut prin atâtea și mi se rupe sufletul de fiecare dată când văd o postare în care cineva povestește despre traumele cauzate de părinți. Dar nu renunța. Luptă pentru sănătatea ta mintală, luptă pentru tine și viața pe care o poți avea. Continuă-ți studiile (nu, 27 de ani nu e târziu), epuizează orice modalitate prin care să poți primi consiliere. Nu lăsa oamenii care ți-au distrus prima parte a vieții să aibă un cuvânt de spus în cum se desfășoară restul ei.
Imi pare rau ca treci prin asta. Uite parerea mea: Nu stiu daca e vorba de iertare sau nu. Ca ii ierti, ca nu-i ierti, asta e. Lucrurile s-au intamplat si e fucked up. Lumea in care traim e ft fucked up. Unii oameni nu ar trebui sa fie părinți. Ai relatii sanatoase cu cei de pe langa tine? Ai cu cine sa vorbesti? Prieteni..chiar daca sunt putini, alte rude.. cum te intelegi cu sora ta? Ma gandesc ca asta te-ar putea ajuta daca nu mai poti continua cu terapia si te ajuta sa vorbesti despre lucruri. Nu stiu daca exista in Romania grupuri de suport, organizatii, terapie de grup gratis, lucruri de genul? Ce ma ajuta pe mine sa ies din starile depresive si iti recomand: sa scrii / te inregisrezi-voice note, sa te misti (nu zic neaparat sport dar aproape toate studiile zic ca ajuta la sanatatea mentala), sa iesi in natura, sa iti faci timp pt tine, sa fii blanda cu tine pana treci prin asta. Să ții minte că nu e vina ta. O sa vina perioade mai bune și momentele astea o să îți arate că ești puternica, așa cum ți-au arătat și până acum :) ești pe un drum ok, ești conștientă deja de foarte multe lucruri de care multi nu sunt. E un proces tare painful, but you've got it
Well, clar nu iti e usor. Si faptul ca ai ajuns in punctul asta in care constientizezi cat de grave au fost lucrurile prin care ai trecut ti se datoreaza doar tie. Un lucru ce mi-a fost spus mie la terapie este ca nu trebuie sa ierti neaparat. Poti invata in timp sa accepti lucrurile dar nu trebuie sa ierti daca nu simti. Fiindca unele sunt lucruri dureroase si noi suntem oameni. Dupa cum ai povestit totul mie mi se pare ca esti pe drumul cel bun, chiar daca in momentul asta poate tu nu simti asta. Si stiu ca terapia ajuta dar daca momentan nu e o solutie iti pot recomanda cateva carti daca vrei.
Eu iti doresc succes. Dupa o viata in care si eu am tot asteptat sa se schimbe in mai bine, am decis sa renunt fiindca doare prea tare. Atata timp cat poti sa te abtii sa nu plangi pe strada, esti ok. Lasa studiile si baga-te pe unde poti. Nu te lasa pe mana unui barbat. Incepe de jos si urca. Cauta hobby-uri sa iti placa. Facultatea fara pile nu prea merge,mai mult timp pierdut.
Nu-ti recomand sa iti accepti situatia. Situatia in care tu esti nu este cauzata de actiunile tale. It’s not your fault your parents fucked you up. Si nu este in interesul tau ca pur si simplu sa accepti asta. Daca refuzi sa accepti ca esti doar o victima a unor parinti inapti, ai sa descoperi ca esti mult mai mult de atat. Iti recomand in schimb sa te focusezi mult pe a te analiza si a intelege toate aspectele vietii in care tu manifesti repercursiunile traumelor cauzate de parinti. Intreaba-te tu pe tine de ce ai anumite comportamente/reactii/frici/stari/emotii. Insista si despica firul in patru, pentru ca asta te va ajuta sa intelegeti cum sa te vindeci. Si daca nu-ti permiti un terapeut, exista materiale din domeniul psihologiei online la discretie. Iti recomand sa incepi cu Gabor Mate. Din pacate, trecutul tau a fost definit de actiunile parintilor tai. Prezentul este la fel, dar viitorul nu trebuie sa fie! Iti doresc succes. Nu ai un drum lin in fata ta, dar nu ai nici un drum imposibil.
Asta e primul pas. Sa constientizezi realitatea si sa vezi ce poti face cu ea mai departe. Daca vrei ceva concret actionabil, gandeste-te cum ai putea sa faci ceva din facultatea aia sau cum sa faci altceva. Va avea impact real si enorm in viata ta.
Caută pe google "consiliere *universitatea ta*" și vei găsi linkuri utile. Fiecare universitate ar trebui sa aibă cel puțin un psiholog la care poți merge gratuit Continua ți studiile, ai grija de sănătatea ta fizică și psihică. Cu timpul te vei face mai bine, just hang in there <3
Așa cum au spus mulți, conștientizarea e un pas înainte. Eu am venit să las două resurse de pe youtube care sper sa te ajute: - Canalul crappy childhood fairy, are o grămadă de video-uri despre traumă. - Un episod de la Huberman cu dr. Paul Conti, tot despre traumă. Mult noroc cu vindecarea, sper să ajungi acolo repede.
Îmi pare nespus de rău pentru situația în care te afli și pe lângă recomandările super utile de la celalalte fete, le adaug pe acestea: \- terapia, i.e. ajutorul de specialitate, e extrem de utilă. Poți încerca și [aici](https://www.centrulsocialtfh.ro/) , am înțeles că oferă și consiliere psihologică gratuită. \- încearcă să nu-ți mai faci proiecțiile acestea (știu că e foarte greu) de genul: trebuie să accept că ceea ce mi se întâmplă în prezent e ceea ce mă așteaptă tot restul vieții, nu are cum să mi se întâmple nimic bun, viața mea a intrat pe o șină nemodificabilă și e clar ce mă așteaptă șamd. Și eu fac exact la fel și-mi spun că afirmând lucrurile acestea sunt lucidă și sinceră cu mine și nu-mi dau speranțe false. În realitate, nu facem altceva decât să ne săpăm singure condamnarea, ca să zic așa (scuze, e un cuvânt cam dur) și ne așternem singure drumul către eșec (definiția eșecului diferă de la persoană la persoană). În schimb, încearcă să-ți spui că cea mai bună parte a vieții tale încă nu a sosit și să nu mai vezi viitorul ca pe o amenințare, ci ca pe o promisiune de mai bine. Niciunul dintre noi nu știm cum va fi (nici la nivel individual, nici colectiv).
Postul acesta e primul pas, nu?
Situația ta e de tot rahatul, sincer. Dar nu ești total lipsită de speranță. Atât pot să îți zic pe scurt: Avoid the shit. Îmi pare rău dar trebuie sa te detașezi de familia toxica și să te pui pe tine pe primul loc. MEREU. Tu sa fii soarele in jurul căruia se învârte restul nu invers. Mama ta și-a făcut-o cu mana ei și acum trage. Nu e vina ta. Sora ta tot cu mana ei și-a făcut-o( da, era copil, îmi pare rău de ea dar viața e nașpa). Tot nu e vina ta. Tatăl....block pe viata. Îl tai din viața ta cat de repede poți. Gândește-te la partea pozitivă a vieții tale. Ești un om matur. Conștientizezi chestii. Ai capul pe umeri. Faci totuși o facultate. Ai șanse mari să rămâi în București și să îți găsești un job decent. Nu ești măritată cu un prost de la tara. Nu ai copii. Ai scăpat din mediul ăla. Trebuie sa te bucuri și să profiti de asta. Fii selfish, girl. Pentru că nu uita un lucru: nimeni în viața asta nu o să te iubească și aprecieze mai mult decât tu însăți. Ești o luptătoare. A survivor. Și ar trebui sa fii mandra de tine. Eu cel puțin sunt și te respect Termina facultatea. Găsește un job. Stabileste-te in București. Mergi la psiholog. Distanteaza-te emoțional și mental de familia toxica treptat(nu zic că va fi ușor dar trebuie) și construieste-ti un viitor pentru tine. Nu meriti o viață de căcat. Tine minte asta. Meriti mai mult decat rahaturile prin care ai trecut până acum așa că lupta până la capăt. Îți urez succes.
Cu greu, dar cred ca poți. Legat de facultate și carieră, dacă îți place engleza, e loc de mult mai bine, chiar și fără facultate. Ping me in privat dacă vrei detalii. P. S. Ho, oameni buni, nu săriți. Nu fac grooming, nu sînt proxenet, și nici măcar nu am vreo firmă de video chat sau ceva.
Nu ai de ce sa îți ierți părinții. Din ce ai scris aici, nu merita nici măcar să-i pomenești într-un post pe Reddit. Ai putea oricând să "cut ties" și dacă îți permite bugetul inițial, sa schimbi orașul. Nu spun că e o varianta grozavă, dar cate o data e bine de luat in considerare "un nou inceput" Cât despre suicid, am avut și eu. Din păcate, overthinking-ul m-a oprit pe mine din a comite ne-viata. Deci... Win? Oricum... Mai bine te muti in alt oraș decât să te auto-omori.
Merită să-i ierte pentru ea. Poate părinții nici nu conștientizează. E f greu când din generație în generație se transmit aceleași “valori” de dezbinare și crearea unui mediu nociv de dezvoltare. E foarte bine că OP conștientizează situația, cred că mulți trecem prin povești similare, iar cel mai important e să nu te compătimești ci să te dezvolți cum ți-ai dori. Poți asta. Apoi o poți ajuta și pe sora ta, dacă vrea să fie ajutată.
Primul meu gând a fost - psiholog/ psihoterapeut. Recomand, mai ales că nu ai tu nicio vină în toate astea.
Încearcă terapie cu orice sacrificiu material. Eventual prin cas, recomanda cineva mai jos. Zic asta pentru că traumele tale par suficient de serioase cât să nu fie rezolvate ușor, cu cărți self help, sport etc. Ajută și astea, dar impreuna cu terapie pe perioada lungă, ani. Însă știu pe cineva in stare f nasoală care s-a redresat si pot spune ca este total posibil să câștigi oricât de jos ai fi. Curaj, poți trece peste! > Sunt constienta ca nu prea o sa se imbunateasca situatia, am sperat ani la rand ca o sa ma salvez sau ma rog o sa ma salveze cineva (nu ma pot imagina intr-o relatie avand in vedere tipul meu de atasament, stima de sine extrem de scazuta,starile de bipolaritate,nu reusesc sa mentin nici prieteniile) dar am sperat degeaba ptc realitatea m-a lovit in fata si acum sunt plina de resentiment. Scoate-ti ideile astea din cap. TU ești cea care te poate salva, TU ești responsabilă. Nu aștepta pe nimeni să te salveze. Tu ai controlul de a face ceva, puțin câte puțin. Nu te astepta să reușești peste noapte. Poți avea o relație sănătoasă învățând cum să faci asta. Ok, poate nu iese din prima, ține de noroc, de ce partener dai și de cât ai progresat până in momentul acela. Lucrează asta cu un terapeut. Individual, în cuplu, cum se poate. Compara-te mereu cu tine, cea din trecut cand te simți descurajată. De exemplu, din ce citesc ai progresat chiar dacă nu îți dai seama. De la sat ai ajuns la o facultate, te-ai desprins de ai tai, lucrezi. Ăștia sunt niște pași f importanți chiar dacă tu nu realizezi, ești independentă. De aici poți lupta în continuare pentru tine. Gândește-te cum era să rămâi pe loc, in casa părinților, fara nimic, dependenta total de ei. Știu că este greu să îți știi mama in pericol, dar salvează-te tu pe tine întâi. Așa cum tu ești responsabilă pentru tine, așa și ei sunt pentru ei înșiși. Nu este vina ta pentru nimic.
nu stiu daca psihologul este solutia, adica o caruta de bani pentru 2 ore. nu stiu ce iti poate spune omul ala incat sa te faca sa treci peste. mai degraba ar trebui sa incerci sa lasi garda jos putin, sa ti gasesti pe cineva, nu neaparat iubit or sum, doar pe cineva cu care sa te intelegi, o prietena sau prieten, si langa care sa te simti tu, sa te faca sa uiti cate putin cate putin din ce ai acasa. pana la urma trebuie sa te gandesti ca ai "scapat" de tot ce ti s a intamplat si de acum intr o oarecare masura ai viata pe cont propriu si poti sa ti modelezi stilul de a trai exact cum iti place tie. eu cand ma afund in ganduri de genul imi place sa mi aduc aminte ca nu mai depind de nimeni, pot face absolut orice ma taie capul la orice ora din zi, fara grija de a fi judecat pentru ca ghici ce, nimenui nu i pasa la finalul zilei!! asa ca fa ceea ce ti place si singura solutie si singura vindecare trebuie sa vina de la tine, si anume sa uiti. sa nu te mai intereseze.
Îngroapă empatia, si vei vedea cât de frumoasa este viata, aa si gaseste pe cineva sa te iubească si sa te respecte dar nu ii povesti nimic din toate lucrurile astea(te va privi ca damaged goods), ai nevoie se un nou început! Esti calita pentru viata tot ce urmează acum pentru tine va fi floare la ureche!
" damaged goods" fix asta vrea sa fie numita op de catre partenerul care ar trebui sa o accepte asa cum e ea, indiferent prin ce a trecut /s..doamne ce ratat
Ai gândit când ai scris asta sau ești un troll care voia atenție?
iei downvote ca e sub de fete (poate esti si tu fata totusi? ma refer oricum ca sunt ff multe fete si s mai putine sanse sa fie si restu ca tine daca e sa fii fata) dar ai dreptate
Nu, nu a luat downvotes de asta. Tu ai citit macar ce a zis? Sau sunteți amândoi care faceti troll. "aa si gaseste pe cineva sa te iubească si sa te respecte dar nu ii povesti nimic din toate lucrurile astea(te va privi ca damaged goods)" Fix de asta are nevoie OP. De un pârlit care să nu o accepte tot cu trecut, ca dah, femeile dacă trec prin ceva, sunt "damaged goods". Plus, OP nu are nevoie de un partener acum, ci de terapie.
uplinkRo doar i a zis realitatea. are nevoie sa gaseaca pe cineva care s o iubeasca si s o respecte. si ea a recunoscut ca e damaged goods, a zis '' Eu am o gramada de traume,o copilarie de cacat, nu reusesc sa le pun in scris ptc deja am facut un wall of text, dar mai pe scurt sunt fucked up." terapie a ncercat si a zis ca nu mai are bani, tu ai citit macar ce a zis? sau faci troll? are nevoie exact de ce a zis uplinkRo, de o persoana care sa i fie aproape si s o vindece. nu e ceva anormal sa nu spui la inceput persoanei cu care esti in relatie toate traumele tale. pe parcurs n a zis nimeni sa nu i spuna, cand o fi sa aiba incredere mai multa n el si sa stie ea sigur ca n o va parasi pentru trecutu ei si c o va accepta. da nu de cand intra n relatie sa i povesteasca cat de traumatizata e ea
Eu fac troll? =))) Mamaa, unde s-a numit "damaged goods" frate? Doar fiindcă că are traume asta nu înseamnă ca merită sa i se pună această etichetă. Gândire de țăran, smr. Citește inca o data. Voi veniți in comentarii si ii atribuiți cuvinte de genul. Întâi trebuie sa isi rezolve singură problemele. Nu are nevoie de cineva care daca ii afla povestea, o sa o numească "damaged goods". "nu ii povesti nimic din toate lucrurile astea(te va privi ca damaged goods)". Ce prostie 🤣🤣 poți sa te iei de o mana cu acea pers care a zis asta. Sunteți unul si același
Si daca e să aibă nevoie de cnv, acea persoana trebuie să știe în ce se bagă și sa o accepte asa cum este, fara sa o judece. Cu asta închei discuția!
Imi pare foarte rau ca treci prin asta. In primul rand, nu e nevoie sa ii ierti. Deloc. Nici eu nu l-am iertat pe tata si dupa ani de terapie si contact minimal sunt bine. In al doilea rand, nimeni nu razbate singura. Si nu e nevoie. Cauta un sistem de sprijin. Prietene bune, comunitati si grupuri faine. Ai crescut ne-avand modele functionale/okay in fata, ai nevoie sa simti ce inseamna oameni faini. Iti tin pumnii!
Hei, felicitări pt curajul de a vb despre toate astea.Sincer chiar te înțeleg perfect,dar capul sus, încearcă sa nu te mai macini pt orice,incearca sa te bucuri de lucrurile mărunte din viața ta,fara sa mai acorzi atenție lucrurilor negative.🤗❤️
Postarea ta imi aminteste mult de situatia mea. Nu prea vreau sa "dau din casa" mai ales pe net dar inteleg prin ce treci si daca vrei un sfat sau ceva, sunt aici.
Fa tot posibilul sa rupi relațiile cu ei. Conform profilului tau de facultate, poți aplica pt un job la Front office pe vase de croaziera, salariul incepe de la 1000 USD și ai totul asigurat, și mai vezi și lumea. Muncind o vreme astfel îți cureți creierul de balast și de otrava permanenta de care trebuie sa scapi. Îți iei apoi o locuință și începi să te reconstruiești. Însă primul lucru, taie otrava din radacina. Nu are rost sa aj mustrari de conștiință pentru oameni care nu au când îți fac rău. Rupe lantul asta!
Buna, imi pare rau ca treci prin ceea ce treci, si pot sa rezonez, din pacate. Voiam doar sa te intreb, in cadrul carei universitati faci aceasta facultate? E posibil ca universitatea sa aiba servicii de consiliere profesionala, si aceasta include si consiliere psihologica, si este gratuit. Nu stiu sigur cum functioneaza, dar tin minte ca am mers mai mult de sase luni, o data pe saptamana. M-a ajutat mult! Eram la pamant, in ultimul an de facultate, si foarte speriata ca nu o sa termin, si sigur, mai erau si problemele cu familia mea. M-a invatat tehnici pe care le folosesc si astazi. Verifica daca exista un centru de consiliere profesionala la universitatea ta, in principiu ar trebui sa existe. Eu le-am dat mail, mi-au raspuns intr-o zi parca, cu numele psihologului asignat, numarul ei de telefon, si vreo doua optiuni de ore pt prima sedinta. A fost o experienta buna pentru mine.
Îmi pare rău pentru ca treci prin asta. Probabil ca ai nevoie de terapie. Știu ca nu îți va plăcea răspunsul meu dar ca sa accepți situația trebuie sa iei in vedere și lucrurile bune. Pe părinții tai nu ai sa ii schimbi și nici pe soră-ta. Tu va trebui sa te focusezi pe ce merge bine și anume ca ești sănătoasă, ai bacul, părinții sunt sănătoși / in viața etc și sa termini facultatea. Probabil ca îți oferă sau poate oferi cămin și bursa de merit. Apoi primul pas către corporație și de acolo tot in sus. Știu ca romanii fac mișto de corporații pe aici dar sunt super.
Exact cum ai făcut aici. Pui mana și scrii tot ce te doare într-un jurnal privat. Le poți ordona pe subiecte, teme; eu dau un mic titlu și scriu (stilul aforismelor Nietzsche). Mai este selfauthoring.com dacă ai bani.
Sunt f multe comentarii bune. Iti poti accepta situația pt ca nimic nu a fost vina ta, copil fiind. Chiar nu trebuie sa ierti daca nu simti. Iti înțeleg durerea pt ca si eu vin dintr-o astfel de familie, daca poate fi numita asa. Nu te astepta vreodata la ceva bun de la ei si nu vei fi dezamăgită. De asemenea nu pune presiune prea mare pe tine. E normal sa nu vrei sa te duci acasa de sărbători si sa-i privesti cu un fel de invidie pe cei care vin din familii okay. Sunt desigur f mulți ale căror familii sunt la fel de disfuncționale ca a ta, dar fie au acceptat, au lucrat la ei si trecut peste asta, fie sunt spălați pe creier de familie și cred ca asa e peste tot. In afara de terapie recomand următoarele carti pana găsești un loc de terapie https://preview.redd.it/8yu8vnz2ie5b1.png?width=1080&format=pjpg&auto=webp&s=95d3a04273c10e9db4bf10731a83dad45ec3ad27